Simfonia a V-a op. 64 în mi minor; Simfonia a VI-a op. 74 în si minor Patetica.

Unul dintre ansamblurile cu tradiţie ale Europei, Orchestra Simfonică a Elveţiei Italiene a fost fondată acum mai bine de 9 decenii, iar în ultimii ani a avut succese memorabile impunându-se pe scene prestigioase precum Musikverein din Viena, Filarmonicile din Berlin şi Köln, Opera din Frankfurt şi scena mare a Festivalului de la Salzburg. Din anul 2015, dirijorul principal al ansamblului din Lugano este reputatul Markus Poschner, muzician german în vârstă de 52 de ani care a câştigat în 2004 distincţia German Conductor's Award şi a dirijat de-a lungul timpului ansambluri prestigioase cum ar fi Capela de Stat din Dresda, Orchestra Naţională a Franţei, Filarmonica din München sau Orchestra Simfonică din Viena. Este profesor de dirijat la Universităţile din Bremen şi Linz, iar din anul 2015 a fost numit dirijor principal al Orchestrei Elveţiei Italiene alături de care a primit numeroase premii, între care şi International Classical Music Award pentru integrala simfoniilor de Brahms în anul 2018. Sub bagheta lui Markus Poschner, Orchestra della Svizera Italiana a înregistrat cel mai recent album al său, apărut în 12 ianuarie 2024 la casa de discuri Claves Records.

CD-ul cuprinde Simfoniile a V-a şi a VI-a de Piotr Ilici Ceaikovski. Prima dintre aceste capodopere datează din anul 1888, o perioadă în care compozitorul se afla deja la apogeul carierei sale la nivel internaţional. Însă, cu toată această reputaţie, încrederea în sine nu se situa deloc la cote înalte. "Sunt îngrozitor de nerăbdător să dovedesc nu atât celorlalţi, cât în primul rând mie însumi că nu sunt un compozitor depăşit.", scria Ceaikovski. Având pentru el semnificaţii atât de personale, această lucrare explorează permanent stări emoţionale, cu un dramatism intens ce reflectă starea depresivă şi suferinţele care îl chinuiau la acea vreme pe faimosul compozitor, caracterul său oscilant şi instabil. "Introducerea - o abandonare totală în faţa sorţii - nota Ceaikovski despre începutul Simfoniei sale în mi minor, a cărei primă temă devine un leitmotiv, în diferite forme, pentru întreaga partitură. În partea a doua Andante cantabile, această temă a destinului capătă o natură mai optimistă, idilică, în tonalitate majoră, urmează celebrul vals din partea a treia şi în final un regal sonor triumfător. Toate aceste calităţi sunt redate exemplar de Orchestra Elveţiei Italiene şi denotă coeziunea ansamblului, spectrul său dinamic vast, omogenitatea şi expresivitatea sa sub conducerea dirijorului Markus Poschner.

Simfonia a VI-a în si minor Patetica a fost creată în anul 1893, după o perioadă în care Ceaikovski a schiţat o lucrare simfonică, însă într-un moment de nemulţumire şi indispoziţie psihică, a distrus manuscrisul. Revenind apoi la masa de lucru a conceput o simfonie cu totul nouă, a VI-a, care l-a entuziasmat şi l-a făcut să îi spună fratelui său că o consideră cea mai bună dintre creaţiile sale. Într-adevăr, spre satisfacţia compozitorului, lucrarea a avut succes după prima audiţie din 28 octombrie 1893. Nouă zile mai târziu muzicianul avea să se stingă din viaţă. Au trecut 130 de ani de atunci şi această simfonie continuă să se bucure de popularitate, fiind una dintre partiturile emblematice ale perioadei romantice.