Un extraordinar album apărut sub semnătura Orchestrei Filarmonicii din Berlin, conduse de Kirill Petrenko, pe 9 februarie, la casa de discuri proprie a filarmonicii berlineze. Este un omagiu adus de celebrul ansamblu compozitorului Serghei Rahmaninov, aniversat în 2023, la 150 ani de la naștere, dar și un gest de reverență făcut lui Kirill Petrenko, directorul muzical al orchestrei din 2019, pentru care muzica lui Rahmaninov are, evident, o importanță foarte mare, fiind intrinsec legată de moștenirea lui culturală: Kirill Petrenko este născut la Omsk, în fosta Uniune Sovietică, fiind format muzical în spiritul culturii ruse. Imediat după deschiderea granițelor URSS, tânărul Petrenko, pe atunci în vârstă de 18 ani, a emigrat în Austria, devenind și cetățean austriac.

Pe acest disc: poemul simfonic "Insula morților" de Serghei Rahmaninov, înregistrare realizată în 16 ianuarie 2021, în timpul pandemiei COVID19, despre ale cărei semnificații, inclusiv pentru artiști, găsim mărturii chiar în bookletul acestui album, mai precis în fotografiile lui Thomas Struth, cu scene hibernale de natură, evocând singurătatea și izolarea.

În 25 iunie 2022, Orchestra Filarmonicii din Berlin, condusă de Kirill Petrenko susținea tradiționalul concert în aer liber de la Waldbuhne din Berlin, eveniment transmis atunci în direct de Radio România Muzical. Solist a fost pianistul Kirill Gerstein, care a interpretat o extraordinară versiune a Concertului nr. 2 de Serghei Rahmaninov, înlocuindu-l în ultimul moment pe Daniil Trifonov. Înregistrarea realizată atunci se regăsește acum pe acest album: o versiune-etalon pentru unul dintre cel mai des abordate opusuri pentru pian și orchestră din contemporaneitate. Kirill Gerstein, ca și Petrenko, născut în fosta Uniune Sovietică, cu studii însă în Statele Unite ale Americii și stabilit astăzi la Berlin, este un favorit al scenelor internaționale de aproape 25 ani, după un debut fulminant la doar 20 ani alături de Orchestra Tonhalle din Zurich. Un muzician cu o rară forță expresivă, care domină cu lejeritate dificultățile din partitura lui Serghei Rahmaninov și care propune o versiune în același timp masculină, dar și încărcată de poezie a Concertului nr. 2 de Serghei Rahmaninov.

Ultima creație importantă a lui Serghei Rahmaninov este reprezentată de cele Trei dansuri simfonice op. 45, finalizate în 1940; în 1941, Rahmaninov a mai apucat să scrie o parafrază pentru pian după Ceaikovski, prea puțin cunoscută azi, după care s-a așternut tăcerea, Rahmaninov stingându-se din viață în 28 martie 1943.

Dansurile simfonice op. 45 înglobează experiența de o viață a lui Serghei Rahmaninov - și Dies irae, un motiv medieval pe care poate l-ați recunoscut deja în poemul simfonic "Insula morților" (scris în 1890, când Rahmaninov avea doar 17 ani), și care străbate ca un fir roșu întreaga creație a lui Rahmaninov, și experiența exilului, și parfumul american jazzy, și nostalgia rusă. Pe toate le recunoaștem în interpretarea magistrală realizată de Orchestra Filarmonicii din Berlin, condusă de Kirill Petrenko, în 15 februarie 2020 - aș spune, cu o notă accentuată de nostalgie imprimată de Kirill Petrenko, care înțelege la nivel profund personal experiența exilului unui rus, care își scrie ultima capodoperă în anii celui de al doilea război mondial, în noua lui patrie, atât de diferită cultural de cea de origine.

Piesa centrală a acestei apariții discografice remarcabile: Simfonia a II-a de Serghei Rahmaninov. Aceasta este lucrarea cu care Kirill Petrenko, actualul dirijor șef, a debutat alături de filarmonica berlineză, în februarie 2006; o colaborare intensă și memorabilă, care, a condus, iată, la una dintre marile reușite ale dirijorului ruso-austric: poziția de dirijor șef a orchestrei considerate de mulți cea mai bună din lume, în orice caz, una dintre cele mai bune din lume.

În mod cert, Kirill Petrenko are muzica lui Serghei Rahmaninov în ADN: prin ascendența sa rusă, printr-un destin comun, legat de exilul din țara de origine, și printr-un mod de a servi muzica foarte implicat și, dacă vreți, lipsit de orgoliu personal.

Probabil că pentru mulți a fost surprinzător anunțul din 2015 al membrilor Orchestrei Filarmonicii din Berlin, că după finalul mandatului lui Simon Rattle, postul de dirijor șef va urma să fie ocupat de Kirill Petrenko, care se afirmase mai curând ca director muzical al unor opere - nu neapărat cele mai importante - din Austria și Germania. Petrenko și-a preluat mandatul de dirijor șef al Filarmonicii din Berlin în 2019 și a rămas egal cu sine însuși: dirijorul pentru care contează în primul rând muzica, mai puțin faima personală - în continuare se comportă ca un anti-star - ceea ce e, desigur, foarte neobișnuit într-o perioadă când brandingul personal pare să fie atât de important. În plus, muzicienii din orchestră îl iubesc pentru că știe să aducă viziuni noi și proaspete ale unor partituri pe care, desigur, ei le-au mai abordat de nenumărate ori. Petrenko știe să transforme ceva foarte bun în ceva extraordinar, păstrând adevărul din partitură: acesta este sentimentul cu care am ascultat Simfonia a II-a de Serghei Rahmaninov, înregistrată în 20 martie 2021.