Cunoscut în Statele Unite ale Americii de iubitorii muzicii vechi, Duo-ul Mignarda își continuă odiseea de mai bine de 20 de ani, lansând un nou album ce completează o bogată discografie centrată pe repertoriul destinat vocii și lăutei din secolele Renașterii, de asemenea muzică gregoriană - un nou album intitulat "Shakespeare's Lutebook" - o apariție din 4 martie sub sigla Prima Classic, reunind muzică din piesele de teatru ale celebrului dramaturg englez. Aflăm din comentariile care însoțesc acest album faptul că ceea ce ascultăm este rezultatul unor cercetări ce acoperă decenii, unor recitaluri și conferințe susținute de-a lungul Statelor Unite, albumul fiind completat și de o colecție de partituri publicate sub același titlu. Și potrivit acestor cercetări rezultă faptul că muzica juca un rol esențial în piesele lui Shakespeare. De-altfel acest album nu este singular în peisajul de profil, dar se distinge printr-o formă de expresivitate și căldură interioară cu totul particulare și prin accesibilitate.

Este în principal datorată timbrului vocal al mezzosopranei Donna Steward, natural, fără impostația pe care o implică pregătirea pentru o evoluție pe o scenă de operă, însă de o frumusețe absolut cuceritoare, voce căreia i se alătură sunetul lăutei - îl numesc aici pe Ron Andrico, un muzician care de peste 30 de ani s-a afirmat în lumea teatrului și pe scenele de concert americane. În egală măsură el s-a implicat în cercetare, a editat și a publicat nenumărate colecții destinate acestui instrument. Povestea celor doi este foarte frumoasă, dar o voi spune după ce ascultăm căteva dintre piesele albumului "Shakespeare's Lutebook" - cele mai multe dintre ele, anonime.

Donna Steward și Ron Andrico s-au cunoscut în Cleveland Ohio la începutul anilor 2000, la un curs de muzică gregoriană și renascentistă. Primul lor concert a avut loc în toamna anului 2003. Pasul următor a fost retragerea într-o cabană din munții Siskiyou, pentru a studia muzica secolului al XVI-lea, ieșind ocazional pentru a primi îndrumare din partea unor artiști specilizați - Nigel North, Hopkinson Smith, Anthony Rooley. Au urmat turnee și o relocare, mai întâi în pădurile din statul New York, apoi în Cleveland Heights, Ohio, în permanență călătorind și împărtășind pasiunea pentru această muzică veche publicului american. Cum spuneam au trecut de atunci peste 20 de ani, acumulându-se o experiență uriașă regăsită într-o discografie mult admirată de critica de specialitate și de cei pasionați de acest subiect, acoperind adesea o zonă între muzica tradițională și cea cultă, ceea ce ar putea fi asimilat astăzi cu muzica pop. Predomină această redare nuanțată a sensibilității, tonul cald și o foarte amănunțită documentare asupra epocii abordate, în acest caz, lumea lui Shakespeare.

Descoperim prin intermediul acestui album al duo-ului Duo-ului Mignarda, pagini musicale într-un caracter mai puțin elaborat față de fenomenul musical cult, însă nelipsite de nuanțe și subtilități de o mare expresivitate. Membrii Duo-ului Mignarda declară că modul lor de abordare urmărește o bună înțelegere textului, alegând fragmentele muzicale originale, sau folosind stilul informat istoric și convențiile timpului atunci când sursele originale sunt pierdute. Suntem asigurați că în piesele lui Shakespeare erau incluși muzicienii alături de actori, că pentru Teatrul Globe (în aer liber) erau folosite instrumente mai puternice, dar pentru reprezentațiile de la Teatrul Blackfriars, întotdeauna era inclusă și lăuta în distribuție, datorită caracterului ei intim și modului în care poate acompania vocea umană. Fiecare piesă muzicală este însoțită în prezentarea albumului de explicații amănunțite legate de textul dramaturgic și de proveniența sa, de asemenea apar detalii legate de manuscrisele care păstrează această muzică. Timpul nu permite o astfel de detaliere, noi ascultăm câteva dintre cele mai reprezentative pagini, fermecați de farmecul muzicii, de simplitatea și naturalețea interpretării acestui Duo Mignarda, care își propune să prezinte lumea muzicală a lui Shakespeare, în modul cel mai apropiat și fără pretenții, publicului secolului XXI.

Câteva titluri de neuitat - "The willow song" din piesa "Othello" de Shakespeare, "When Griping Griefs" din "Romeo si Julieta", ambele anonime, "My mind to me a kingdom is" de William Byrd, "O mistress mine" din piesa "A douăsprezecea noapte", "Sleepe slumbring eyes" de Thomas Morley, un autor care adesea a colaborat cu dramaturgul englez, cunoscuta baladă Greensleaves, folosită în epocă în piesa "Nevestele vesele din Windsor", "As I walked forth" de Robert Johnson, unul dintre compozitorii care au scris muzică pentru Teatrul Blackfriars din Londra în timpul lui Shakespeare.