Un disc lansat de casa suedeză Bis pe 31 mai: concerte romantice puțin cunoscute pentru pian și orchestră, înregistrate de pianistul Paul Wee și Orchestra Suedeză de Cameră, dirijor Michael Collins.

Vom asculta două concerte romantice uitate, compuse în spațiul german: Concertul în fa minor de Adolf von Henselt, compozitor care a trăit între anii 1814 și 1889, și Concertul în fa diez minor de Hans Bronsart von Schellendorff, creator care a trăit între anii 1830 și 1913.

Îl vom asculta pe pianistul londonez, cu origini malaieziene și singaporeze, Paul Wee, care în mod surprinzător, este de fapt absolvent al Facultății de Drept din New York și pe lângă cariera de pianist, desfășoară una de avocat de top specializat în litigii internaționale. Mai mult, Paul Wee își desfășoară cariera de pianist doar în timpul permis de activitatea de avocat de top la nivel mondial.

Ceea ce nu înseamnă că nu este și un pianist de top. Publicații importante vorbesc despre pianistul extraordinar, care cântă ceea ce pentru alții este necântat și a cărui tehnică și muzicalitate sunt la nivelul oricărui pianist de calibru la nivel mondial. Ceea ce putem descoperi, de altfel, și în înregistrările pe care le veți asculta în continuare, despre care revista britanică Gramophone deja a scris că "sunt uimitoare, lăsându-te fără suflare de admirație".

De altfel, Paul Wee este specializat în repertorii mai puțin obișnuite - începând cu 2019 el a înregistrat exclusiv pentru casa suedeză Bis, recunoscută și ea, pentru unicitatea și valoarea produselor pe care le propune. Lucrări de Charles Alkan și Sigismond Talberg, de o uimitoare virtuozitate, s-au bucurat de un important succes internațional, care este previzibil și pentru actualul disc.

Adolf von Henselt este un compozitor care a trăit între 1814 și 1889, foarte cunoscut în epoca sa, practic uitat astăzi. A fost el însuși și un foarte cunoscut pianist, specializat în creația lui Chopin și Carl Maria von Weber, care s-a retras însă din activitatea concertistică la doar 33 ani, din cauza emoției paralizante care-l încerca pe muzician pe scenă. În creația lui Henselt întâlnim ecouri din lucrările lui Liszt și Hummel, aspecte pe care le vom întâlni și în virtuozul concert op. 16 pentru pian și orchestra de Adolf von Henselt, a cărui premieră a fost realizată de Clara Schumann în 1847; pe parcursul secolului al XIX-lea a fost o vedetă a scenelor de concert și este un paradox că astăzi este atât de puțin cunoscut. Paul Wee și Orchestra Suedeză de Cameră, condusă de Michael Collins, propun singura înregistrare realizată pentru acest concert după anul 2000, în care recunoaștem și elementele de virtuozitate, dar și poezia acestei muzici, pusă în lumină de un foarte talentat pianist cu o inteligență briliantă.

Pe același disc, alt concert romantic uitat - Concertul op. 10 în fa diez minor pentru pian și orchestră de Hans Bronsart von Schellendorf. Pot spune că mi-a plăcut chiar mai mult partitura acestui concert, în care auzim ecouri din muzica lui Rahmaninov - cu părțile rapide tumultoase și o minunată parte secundă lentă. Numele lui Hans Bronsart von Schellendorf ne este, și el, practic necunoscut astăzi, un compozitor german care a trăit între 1830 și 1913 și care a studiat pianul cu Franz Liszt, în cercul căruia de prieteni a și intrat, cunoscându-o astfel și pe Berlioz și Brahms. Liszt însuși aprecia foarte mult creația lui Bronsart, și să nu uităm că Bronsart este cel care a cântat Concertul nr. 2 pentru pian și orchestră de Liszt la premiera din 1857, partitură care i-a fost, de altfel, și dedicată lui Bronsart.

Hans von Bullow, temut critic al secolului al XIX, era un admirator al creației lui Bronsart, în special al Concertului op. 10 pentru pian și orchestra, pe care-l considera unul dintre cele mai importante legate de așa numita școală de la Weimar.

În orice caz, o adevărată descoperire repertorială acest concert în fa diez minor pentru pian și orchestra de Hans Bronsart von Schellendorf, cu multe momente de virtuozitate, dar și episoade lirice, puse în evidență de tehnica excepțională a pianistului Paul Wee, dublată de maturitate și muzicalitate. Într-adevăr, un disc de 5 stele, cum a fost deja notat de mai multe publicații relevante internaționale de specialitate.