Renunț la o cronică tradițională de disc pentru cel mai nou album semnat de Orchestra Simfonică din Pittsburgh, condusă de Manfred Honeck, lansat pe 19 iulie.

Am să vă spun însă impresiile mele subiective despre acest disc legate de un fapt de viață: am ascultat albumul într-o zi de duminică, pe 21 iulie, în mașină, pe drumul de la Râșnov la București. Primele două părți ale Simfoniei a VII-a de Bruckner, aproape 45 minute, cei 3 kilometri înainte de intersecția de la Predeal și restul, până la Azuga.

A fost timp suficient doar ca să mă concentrez asupra muzicii care răsuna din cască, să privesc pădurea și cerul, să simt vântul. Și să realizez că muzica lui Bruckner vorbește despre măreția brazilor înalți, despre cerul albastru, de la miracolul vieții. Aveam în gând și cel mai recent volum citit al filosofului Roger Scruton, "Cultura pe înțelesul oamenilor inteligenți", unde se vorbește atât de frumos despre rolul culturii înalte și pericolele care ne pândesc în lipsa acestei culturi înalte, din care face parte, la loc de cinste muzica cultă.

Da, în această muzică vorbește ceva de dincolo noi, de timp, de spațiu și de concret. Cu condiția ca muzica să fie înțeleasă și interpretată la cele mai înalte standarde, condiție îndeplinită la cele mai înalte standarde pe acest disc.

Muzica aceasta ne învață lecția răbdării, a sacrificiului și a aspirației spre înalt. Nu, nu e deloc indiferent ce muzică ascultăm, pentru că nu oricare muzică ilustrează transcendentul din noi, în lipsa căruia ne simțim goi și singuri, chiar dacă uneori nici nu realizăm asta.

Poate că nu toți vor alege să asculte într-un trafic infernal Simfonia a VII-a de Bruckner. Dar poate vor fi câțiva care atunci când simt că se pierd cu firea, își vor aminti că s-ar putea să găsească un panaceu în muzica lui Bruckner. Nu știu să spun despre ce este, de fapt, muzica lui Bruckner, dar știu sigur că îmi vorbește despre fragilitatea și frumusețea vieții umane. Și e suficient.

Este o interpretare magistrală a acestei simfonii, poate cea mai emoționantă pe care am ascultat-o vreodată, înregistrată pe parcursul a trei concerte live din martie 2022. Așa cum este și ultima lucrare de pe disc, Resurrexit de Mason Bates. În mod evident, Orchestra Simfonică din Pittsburgh are o mare admirație pentru Manfred Honeck, austriacul care din 2008 ocupă postul de director muzical, cu un contract care a fost prelungit ultima oară până în 2028. Așa că ansamblul a ales să-i facă un cadou lui Manfred Honeck, la aniversarea a 60 ani, comandând o lucrare. Aceasta este Resurrexit de Mason Bates, compusă în 2018 și interpretată în premieră în martie 2022.

Manfred Honeck este catolic practicant și cred că muzicienii din orchestra lui au ținut cont de acest aspect când i-au comandat lui Mason Bates lucrarea. Resurrexit - Învierea, strânge ecouri din muzicile creștine orientale ale protobisericii din primele secole de existență ale creștinismului. Sunt ecouri din ritualurile bizantine, cu sunet de toacă, dar și o întreagă desfășurare cinematică ce ne conduce din întuneric către lumină. O lucrare de referință pentru Mason Bates, compozitor american în vârstă de 48 ani, cel mai des cântat compozitor american al prezentului.