GABRIEL BANAT - Violonist (nasc. 1926, Timisoara, traieste la New York) de Dr. Franz Metz (München / Timisoara)In ziua de 16 mai 2008, în Sala Capitol din Timisoara, renumitul violonist Gabriel Banat din New York, va primi din partea primarului Gheorghe Ciuhandu diploma de Cetatean de Onoare al orasului Timisoara. Biografia muzicianului incepe in anul 1926 la Timisoara, unde ziarele l-au sarbatorit ca un copil minune. A fost elevul lui Zathreczky la Budapesta si al lui George Enescu la Bucuresti. In anul 1946 a sustinut la Timisoara un „Concert de Adio”, inainte de a incepe un turneu de concerte prin SUA... care va dura 62 de ani. Intre timp a fost membru al renumitei orchestre a Filarmonicii din New York, a concertat cu Enescu, Bernstein, Copland, Milstein, Menuhin, Pablo Casals si a cântat în întreaga lume cu o vioara Stradivari.

Gabriel Banat (nasc. Gabriel Hirsch) este unul dintre cei mai importanti muzicieni banateni al secolului XX. El s-a nascut la 23 sept. 1926 la Timisoara, unde tatal sau, Dr. Alexandru Hirsch, a fost medic. Bunicul lui Gabriel Banat a fost stabilit la Remetea Mare, unde a fost un „Ispan” al contelui Samuel Teleki. In anul 1932 - de cu varsta de numai 6 ani - a inceput studiul viorii cu prof. Rudolf Bayer, mai tarziu cu prof. Josef Brandeisz (1896-1978), renumit pedagog, violonst si istoric timisorean.

Timisoara muzicala interbelica
Perioada interbelica a fost pentru orasul Timisoara o epoca de aur in domeniul muzicii: existau peste 20 de coruri, Societatea Filarmonica si-a reinceput activitatea, orchestra simfonica municipal concertata saptamanal, s-a infiintat Societatea Amicii Muzicii, la Conservator au activat pedagogi de talie europeana, au existat sali private de concert, etc. Cronicarul timisorean Gabriel Sarkanyi si-a intitulat articolul in Temeswarer Zeitung: Timisoara - noul centru muzical al Romaniei. Chiar si dupa 1919, Timisoara a ramas pentru multi ani mai departe Mica Viena si legaturile cu centrul muzical european erau stabilite definitiv. Profesorul de vioara Josef Brandeisz avea in vremea aceea trei elevi deosebiti, carora le prevedea o cariera internationala. Ziarele scriau de acesti copii minune, care au inceput sa dea concerte deja la o varsta frageda de 8-10 ani: Johanna Martzy, Stefan Romascanu si Gabriel Hirsch (Gabriel Banat). Despre acest renumit „trifolium” scriau toate ziarele locale in limba romana, germana si maghiara (Timpul, Temesvarer Zeitung, Temesvári Hirlap, etc.).

Micul violonist Gabriel Hirsch
Pe programul concertului elevilor profesorului Brandeisz din 7 iunie 1936 figureaza si numele tanarului Gabriel Hirsch, acompaniat la pian de prof. Gabriele Dobrozemsky. El a interpretat un concert de Seitz (Schülerkonzert) si a absolvit la Conservatorul Comunal din Timisoara in numai 4 ani 5 ani de studii (la o varsta de numai 10 ani!). Din perioada aceea avem chiar si o poza cu micutul Gabi Hirsch, tinand in maini vioara si stand langa profesorul Josef Brandeisz in fata pianului. Anul 1936 a fost foarte important pentru viitorul muzician. In 2 mai 1936 a avut loc la Timisoara concertul lui Béla Bartók (pian) si Eduard Zathureczky (vioara), la care a asistat cu mare atentie si Gabi Hirsch. Dupa acest concert, solistii impreuna cu elita muzicala timisoreana au fost invitati in casa medicului Dr. Alexandru Hirsch. Poza cu toata societatea stand la o masa mare, a fost publicata intr-un ziar timisorean. In coltul din dreapta il vedem si pe Gabriel Hirsch, stand cuminte langa pianistul Leo Freund. Bineinteles ca el a fost rugat sa cante ceva la vioara. Eduard Zathureczky a fost profesor la Academia de Muzica din Budapesta si succesorul lui Jenö Hubay. El a fost asa de entuziasmat de Gabriel Hirsch, incat l-a luat ca elev. Acesta va deveni un an mai tarziu (1937) cel mai tanar student al Academiei Franz Liszt din capitala Ungariei, unde va debuta 1938 in palatul Hubay. Cu 13 ani a devenit solistul orchestrei simfonice din Budapesta. La aceasta varsta a castigat renumitul premiu Hubay. In 1940 a dat un recital de vioara in sala de concerte a profesorului Leo Freund din Timisoara si critica era superba (din ziarul Timpul, 29 martie 1940):

Un copil minune
In sala de concerte a profesorului Leo Freund din localitate, un copil de 12 ani a dat un concert de violina. E vorba de micutul Gavril fiul d-lui dr. Alexandru Hirsch din Timisoara, care intrece orice limita a virtuozitatii.
Copilul acesta, un adevarat copil minune, stapaneste arcusul cu o indemanare stralucita. Pana acum Gavril Hirsch a terminat 6 clase de conservator, 2 clase pregatitoare si 2 ani la Facultatea de muzica din Budapesta, unde - in urma sfaturilor maestrului Enescu - isi face studiile muzicale, pregatindu-se in acelasi timp in particular pentru examenele de liceu sustinandu-le la Timisoara.Gabriel Hirsch a putut fi auzit si la posturile de radio, cum ne arata cele doua anunturi de program impreuna cu poza copilului minune:

Un violonist precoce
Luni, 25 martie, va canta la microfonul posturilor noastre de emisiune tanarul violonist Gabriel Banat, in varsta de 13 ani, fiul unui medic din Timisoara.

Un tanar concertist la Radio
Gabriel Banat, copil de 13 ani, fiul unui medic din Timisoara, va canta Marti, 26 Martie, c. Ora 19.35 la Radio Romania. La pian d. Filionescu, cunoscutul artist si acompaniator permanent al maestrului Enescu.

O viata framântata
Reîntors la Timisoara pentru a-si termina studiile private ca elev al liceului C. Diaconovici Loga, pentru Gabriel Hirsch au inceput totodata o perioada cu multe probleme familiale. In anul 1942, tatal sau trebuia sa fuga din Timisoara: era evreu si numele lui figura pe lista Gardei de Fier. A trait o perioada clandestin la Budapesta. In anul 1943, Dr. Alexandru Hirsch a fost denuntat si arestat.
Avandu-se in vedere talentul lui extraordinar, Gabriel Banat a fost primit in scoala de maestri cu toata interdictia legilor rasiale si la varsta de 17 ani a obtinut diploma de maestru. In ciuda tineretii sale a ajuns solistul preferat al orchestrei simfonice din Budapesta. In vremea aceea (din anul 1939), concerta deja sub numele de artist Gabriel Banat, facand prin aceasta totodata si o reclama extraordinara pentru splaiurile unde s-a nascut. In anii de razboi a cântat cu orchestra OMIKE (formata din muzicieni evrei care trebuiau sa paraseasca orchestrele simfonice din Ungaria) din Budapesta multe concerte: toate concertele pentru vioara si orchestra de Mozart (1940), Mendelssohn (1941), Ceaikovski (1942) si Glazunov. O fotografie din iarna anului 1944 ne arata pe Gabriel Banat ca solist al orchestrei, muzicienii stand in paltoane pe scena, sala nefiind incalzita. Afara se auzeau bombardamente, o parte a orasului Budapesta statea deja in flacari. A fost angajat sa cante in anul 1944 si concertul de Brahms cu Filarmonica, la pupitru a fost Sergio Failoni. Dar in ziua de 5 martie 1944 se imbolnaveste de scarlatina. Ca printr-o minune, aceasta boala molipsitoare care a dat peste toata familie, a ajutat sa se pregateasca pentru fuga. In ziua de 19 martie 1944, Adolf Eichmann a inceput cu deportarea evreilor din Ungaria. In 1 Mai 1944 trebuiau insa sa fuga cu hartii falsificate si sa cauta un adapost clandestin in regiunea Bacska. In localitatea Petrovaselo s-au ascuns pana cand s-au putut reîntoarce la Timisoara in luna octombrie 1944.

Pentru prima oara, un concert în fata lui George Enescu
In decembrie 1944 a cantat pentru prima data in fata maestrului George Enescu, care a vrut ca Gabriel Banat sa dea un concert la sala Dalles din Bucuresti. In timpul audientei, afara se auzeau puscaturi si zgomote din foc de arma. Dupa concertul din sala Dalles scria Dr. I. Rosman intr-un articol de ziar: „Poposeste printre noi un tanar al violinei, abia in varsta de 18 ani, scapat ca printr-o minune de urgia maghiaro-nazista. Intr-un recital dat in sala Dalles ne-a prezentat arta lui invingatoare...”In ziua de 25 martie 1945, Gabriel Banat a fost acompaniat la un recital de sonate in Sala Ateneului din Bucuresti chiar de George Enescu, cum se poate vedea pe fotografiile din acea vreme. Criticele in ziarele bucurestene erau fantastice:
Maestrul Enescu la Pian si Gabriel Banat la vioara intr-un concert de sonate. O zi rara. Sala Ateneului era, este adevarat, implinita la refuz de ascultatori. Dar un asemenea concert trebuia auzit de absolut toata lumea muzicala. Prezenta maestrului Enescu la pian, constitue un eveniment artistic rar. Ceea ce infaptueste maestrul la pian este o superioara opera de arta. E covarsitoare forta interpretativa a geniului artistic. Pianul a capatat la un moment dat sonoritati de orga. La rastimpuri credeam ca violonistul este acompaniat de un tutti orchestral.

Gabriel Banat este marea speranta a violonisticei romane. Azi e fara indoiala, cel mai sigur tehnician si unul dintre cei mai capabili interpreti pe care ii avem. La o varsta cand altii de abea au absolvit conservatorul, Gabriel Banat este acceptat de maestrul Enescu partener al unui concert de sonate. Am retrait momentele de neuitat in care Maestrul canta cu Thibaud, sau inversand rolurile, cu Béla Bartók. Sunt multi ani de atunci. Gabriel Banat nu are decat o cale: sa stea alaturi de maestrul Enescu. Este tot secretul succesului sau de maine, in cariera de violonist european ce-i sta deschisa.
Pana atunci, o singura recomandare: Cat mai severa pregatire si cat mai cenzurata aparitie in concerte, cenzura sa proprie si mai ales a maestrului Enescu. (I. V. Pandelescu)
Enescu i-a trimis in anul 1947 o poza cu urmatoarea dedicatie: „Lui Gabriel Banat „tot spre mai bine!”. Cu cele mai sincere amintiri, George Enescu, 1947”
El a mai concertat ca solist in Simfonia spaniola de Lalo si in concertul de Mendelssohn cu Filarmonica din Bucuresti, la pupitru era Mircea Barsan. Au urmat concerte cu orchestra Radio, sub bagheta lui Theodor Rogalski si o serie de recitaluri la Ateneul Roman din Bucuresti. La Budapesta a dat trei concerte (Mozart, Mendelssohn, Brahms) intr-o singura seara.

Dupa razboi
Anii celui de al doilea razboi mondial au fost urmati in Republica Populara Romana tot de o epoca politica catastrofala: deportari in Uniunea Sovietica si in Baragan, procese staliniste, represiuni impotriva bisericilor, epurarea institutiilor culturale de „elemente burgheze”, etc. Intr-o sedinta al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman, se cerea, ca dupa ce preotimea bisericii catolice a fost luata in vizor, sa se inceapa si cu lichidarea rabinilor si cantorilor evrei. Cu toate ca lui Gabriel Banat i s-a oferit postul de concertmaestru al Filarmonicii din Bucuresti, dupa o discutie amicala cu violonistul David Oistrah, acesta s-a decis, ca dupa turneul din SUA sa nu se mai intoarca in tara. Aceasta decizie va fi luata in anii urmatori de mii de alti intelectuali din Romania comunista.
Din 6 iunie 1946 cunoastem si o scrisoare de multumire, adresata de catre Rabinul sef al Comunitatii Evreilor din Timisoara lui Gabriel Banat pentru frumoasa muzica oferita enoriasilor in cadrul unei festivitati:
Comunitatea Evreilor din Timisoara
No. 2064 / 1946
Timisoara, 6. Junie 1946
To Mr. Gabor Banat, Timisoara
We thank you for your wonderfull playing in our Synagogue which we never will forget. God blessed you with this great talent. May his blessing be with you on all your ways.
Your master, who´s proud of you and who loves you with eternal love.
Dr. M. Drechsler,
chief rabbi

Concertul de adio de la Timisoara
In ziua de 8 iunie 1946, Gabriel Banat da la Timisoara un CONCERT DE ADIO. El nu a vazut in Romania postbelica o sansa de a se califica ca violonist cum ar fi vrut el. Programul a fost urmatorul:
Tartini: Trilul diavolului
Mendelssohn: Concert in Mi major
De Falla: Suita populara spaniola
Béla Bartók: Dansuri romanesti
Ernst Bloch: Nigun
Wieniawski: Scherzo-Tarantella
A fost acompaniat la pian de catre Ernest Földvári.
Concertul a avut loc in sala mare a Scolii de Muzica si a fost organizat de catre Amicii Muzicii - Societatea Filarmonica „Banatul” Timisoara. Pe program a fost tiparit: „Concert de adio al fiului Timisoarei...”. Un exemplar al acestui program l-a semnat cu o dedicatie in limba maghiara chiar profesorului sau Josef Brandeisz. Cronicarul Gabriel Sarkany si-a terminat articolul din Temesvarer Zeitung cu remarca: „Gabriel Banat o sa aduca prin muzica sa in turneul prin America lui personal si patriei sale multe onoruri.” Si cronicarul a avut plina dreptate.

Timisoara-New York
In septembrie 1946 a fost selectat pentru a putea participa la concursul international din Geneva, unde a castigat medalia de bronz. In noiembrie 1946, tatal sau, Dr. Alexandru Hirsch, a decedat, inainte de a fi obligat la Timisoara sa-si denunte propriul fiu, care a fost condamnat in absenta la 7 ani de munca silnica din cauza ca nu s-a mai reîntors in Romania. Gabriel Banat s-a stabilit 1946 definitiv la New York, unde a inceput sa lucreze cu violonistul de renume mondial Nathan Milstein. Cu aceasta a inceput perioada americana in viata violonistului timisorean Gabriel Banat.

Debutul la New York
Debutul a avut loc cu New York Little Symphonie in Times Hall (concertul de Mendelssohn). In anul 1949 a concertat impreuna cu George Enescu in Town Hall din New York. Gabriel Banat este si autorul pozei cu George Enescu pe una din strazile orasului New York. In anul 1956 a urmat primul recital de vioara a lui Gabriel Banat in Carnegie Hall, urmat de multe turnee, in anul 1958 si prin Europa. A concertat si cu Orchestra de Paris si a dat multe recitaluri la Den Haag, Londra, Hamburg, Zürich, Oslo, etc. In anul 1960 a cantat in prima auditie concertul pentru vioara si orchestra de Béla Bartók cu National Orchestra Association. Pe langa activitatea de profesor asociat al renumitului Smith College din New York (1955-1964) a continuat cu activitatea solistica, concertand impreuna cu Pablo Casals la Festivalul din Marlboro (1961-1962) si in cadrul trioului Albeneri Trio (Beethoven Trios pentru BBC), Galimer Quartet, etc. In anul 1964 a dat un recital (piese solistice pentru vioara) la Wigmore Hall din Londra si a publicat albumul „The Virtuoso Violin” pentru Decca-London.
In anul 1964 a fost numit profesor de vioara al Conservatorului Westchester, unde a initiat si orchestra simfonica fomata din 80 de instrumentisti. Cu aceasta institutie a celebrat si aniversarea de 80 de ani al renumitului compozitor Aaron Copland. A concertat si cu multi colegi din orchestra New York Philharmonic Orchestra, la NY Lincoln Centers Tully Hall, etc. Chiar si Yehudi Menuhin, care a fost tot ca si el un elev a lui Enescu, i-a scris 1964 dupa un concert urmatoarea scrisoare:
Dear Gabriel,
I am so thrilled that you had a wonderful succes - you must have played beautifully, and I just wish I could have been there.
I wish you from my heart continued triumphs in your career. It is good know that another and younger disciple of Enesco should be making his way so well.
Sincerly yours,
Yehudi Menuhin
In perioada 1960-1970 a imprimat mai multe discuri pentru casele de discuri Vox, Turnabout, CRI si a interpretat in prima auditie mai multe lucrari de compozitori contemporani dedicate lui personal. In renumitul Lincoln Center Library a cantat intr-un ciclu complet sonatele si concertele de Mozart cat si sonate pentru vioara al secolului XX. Amandoua cicluri au fost transmise de catre televiziune. In anul 1970 a avut mai multe proiecte cu Filarmonica din New York, in anul 1973 a organizat pentru acest ansamblu concertele din Lisabon, Madrid, Barcelona, Insulele Canare. In anul 1980 a cantat concertul pentru vioara de Ernst Bloch in Carnegie Hall impreuna cu New York Youth Symphonie.
Dar Gabriel Banat nu s-a multumit numai cu activitatea concertistica, ci a publicat mai multe lucrari, ca de exemplu in anul 1980 cele 6 volume „Masters of the Violin” (editate la HBJ, Johnson Reprint, NY) si lucrari de Saint-Georges. In anul 1982 a cantat in prima auditie concertul pentru vioara de Saint-Georges la New York si mai tarziu in Japonia. In anul 1986 a publicat in facsimile cele 5 concerte originale de Mozart (Raven Press, NY 1986), despre care celebrul violonist Isaac Stern a spus: „An invaluable contribution to Music”. Pentru aceste concerte a scris si cadente proprii, cu care a concertat si la Tokyo si Osaka. Urma un turneu prin Germania cu concertele in Casa natala Beethoven din Bonn, unde a interpretat sonatele dedicate arhiducelui Rudolf. In iunie 2006 a publicat biografia unui violonist si compozitor afro-american din sec. al XVIII-lea: „The Chevalier de Saint-Georges, Virtuoso of the Sword and the Bow”.

Gabriel Banat si vioara Stradivarius
Gabriel Banat a cantat in perioada 1955-1980 o viara Stradivarius din anul 1682 („ex-Hill”, acuma „Banat”) si pe cea de acelasi constructor din anul 1713 („ex-Baron d´Allonville”, acuma „Le Pingrié”). S-a retras din New York Philarmonic Orchestra in anul 1993 si din concertele publice in anul 1995. El canta deocamdata multa muzica de camera impreuna cu prieteni si cu sotia Diana, care este violista, la Dobbs Ferry si la Begur in Spania. Din anul 2007-2008 este docent al clasei de masterat la Conservatorul de Muzica din Gerona, Spania si lucreaza la o autobiografie.

Din nou la Timisoara
Ultimele contacte cu Timisoara le-a avut prin profesorul sau Josef Brandeisz, pentru care a avut un deosebit respect si gratitudine. In urmatorii ani, Gabriel Banat s-a concentrat asupra activitatii solistice proprie, acumuland la New York un enorm succes. Ca elevul maestrului George Enescu, al profesorului Eduard Zathureczky din Budapesta, al violonistului Nathan Milstein, coleg cu Yehudi Menuhin, Leonard Bernstein si Pablo Casals, cunoscandu-i personal pe Béla Bartók si Aaron Copland, ca si castigator al premiului Grammy, se poate spune, ca Gabriel Banat a facut cea mai mare onoare muzicii banatene a secolului XX. In programele sale de concert din Tokio sau din New York de cele mai multe ori citim titlurile unor lucrari de Bartók (Dansurile romanesti) si Enescu (sonata a 3-a). Si totusi, a ramas un om modest, fara aluzii egoiste sau cu ura fata de locurile natale sau fata de tara, de unde cu 62 de ani in urma trebuia din motive politice sa se desparte. Mai mult de jumatate de secol dupa CONCERTUL DE ADIO, dat la Timisoara, a venit timpul, ca metropola Banatului sa-i fie recunoscator pentru activitatile pretioase folositoare muzicii si omenirii.