31 mai 2009 - Ziua Haydn la Radio România Muzical
Au trecut 200 de ani de când Papa Haydn
a plecat sa supravegheze, dintre clasici, bunul mers al muzicii. O fi
multumit de ce vede, n-o fi?! Greu de spus... Probabil ca Mesterul nu
e, neaparat, încântat. Probabil, daca nu s-a saturat de comparatii, se
gândeste ca muzicianul, pe vremea lui, avea o demnitate pe care azi cu
greu o mai regasesti... Se poate sa-i lipseasca polivalenta care, în secolul
al XVIII-lea însemna ca orice compozitor era, în acelasi timp, poliinstrumentist,
dirijor, manager... Si, probabil, n-ar întelege nicicum ca la resedintele
bogatilor zilelor noastre nu se mai face muzica; deloc, deloc...
Am spus toate astea pentru ca, adesea, si în muzica, timpul nu înseamna decât iluzia ca devenim mai buni. Iar ziua de 31 mai 2009 e un bun prilej de a raspunde la întrebarea: oare cât de corect e sa credem ca Haydn a ramas în urma noastra cu 200 de ani?
Muzica clasica ar fi imposibil de imaginat azi fara existenta sa, derulata între 1732 si 1809... Simfonia, cvartetul, oratoriul, concertul instrumental, opera - toate îl asculta cu mai multa sau mai putina atentie! Dincolo de asta, însa, vom încerca sa va spunem, în maratonul nostru, dintre orele 7,15 si 22,00, ca avem de ce sa ne dorim sa fim contemporanii lui Haydn...
...pentru ca a fost modern, vizionar, pasionat de moda, plin de umor, pentru ca a scris imnul a doua tari, pentru ca a compus imens si cu urias talent!
Palatul Esztherháza - un paradis muzical
Numele familiei nobiliare maghiare Eszterhazy ar fi ramas, poate, necunoscut fara ca un capelmaistru pe nume Franz Joseph Haydn sa fie angajat de numita casa, în 1761. Era una dintre cele mai influente familii aristocratice ale spatiului austro-ungar, în acel timp, iar muzica juca un rol deloc neglijabil în armonia sa de zi cu zi. Printii Paul Anton si, mai ales, Nikolaus s-au dovedit rafinati cunoscatori într-ale muzicii, personaje care au sustinut, financiar, o orchestra permanenta, care se deplasa la diversele resedinte ale casei Eszterhazy. Sarcinile ce-i reveneau lui Haydn însemnau sa ofere permanent noi lucrari, scrise cel mai adesea în criza de timp, conducerea orchestrei curtii Eszterhazy, dar si participarea ca instrumentist la concerte sustinute pentru sau împreuna cu patronii sai... Fara îndoiala, un regim solicitant de care Haydn a profitat asa cum stim deja - facând istorie...
Haydn si umorul
...Da! În acest personaj pedant, alergator de cursa lunga al lucrarilor simfonice clasice a trait unul dintre cei mai înzestrati comici ai muzicii culte! E antologic cazul Simfoniei "Despartirea", în care, spre final, instrumentistii îsi parasesc, în plin cântat, rând pe rând, locurile. Muzica se stinge aproape pe nesimtite - o modalitate pentru orchestranti de a protesta pentru faptul ca sotiile lor nu-i puteau vizita decât prea rar, la castelul de vara de la Eszterhaza, în Ungaria, unde erau angajati Da, se pare ca asa erau, pe atunci, barbatii casatoriti!
Un alt exemplu ramâne Simfonia nr. 94 "Surpriza", cu acel subit forte in mijocul unei teme muzicale perfect calme, menit - conform legendei, sa-i trezeasca pe ascultatorii care mai atipeau, chiar si acum peste 200 de ani Despre alte glume ale lui Joseph Hazdn - duminica, 31 mai, pe Radio România Muzical, în maratonul ce-i este dedicat, între orele 7,15 si 22,00.
Idolul lui Mozart
"Modestia le sta bine oamenilor mari" (Jules Renard). Aceasta afirmatie, alaturata zicalei "Marile spirite se întâlnesc întotdeauna", descrie cel mai bine relatia dintre cei doi mari clasici vienezi: Haydn si Mozart. Wolfgang vedea în Joseph nu numai un profesor respectat, dar si un parinte întelegator, blând si generos, diferit de tatal sau, intransigentul Leopold.
Se poate spune ca firea lui Mozart - impulsiva, necontrolata uneori, spontana - îsi gasea pandantul într-un Haydn meticulos, organizat, echilibrat. Personalitatile lor diferite, complementare chiar, le-au adus respectul reciproc si afectiunea neconditionata. Se spune ca de multe ori Haydn îsi scotea din concerte propriile-i lucrari pentru a promova muzica tânarului sau prieten si elev. Sinceritatea faptelor sale apare concentrata în destainuirea pe care o face într-o scrisoare adresata tatalui lui Amadeus, Leopold: "Marturisesc în fata lui Dumnezeu cel atotputernic ca fiul tau este cel mai mare compozitor pe care l-am cunoscut vreodata." Mozart l-a invitat pe Haydn sa-l asiste si sa-i supervizeze repetitiile la opera Cosi fan tutte si se povesteste ca cei doi muzicieni strabateau zilnic, brat la brat stradutele care duceau catre sala teatrului. O tempora! ... Toate astea se întâmplau la Viena, adevarata capitala a muzicii clasice, unde primele capodopere beethoveniene se faceau deja auzite
Haydn - în pas cu moda vestimentara timpului
Desi tot ceea ce stim despre Haydn ne face sa ni-l imaginam ca pe un monument al muzicii clasice, cu rang de simbol intangibil, nu trebuie uitat ca înainte de toate a fost un om obisnuit, cu slabiciuni, defecte si calitati. Potrivit curatorului Theresa Gabriel de la unul dintre muzeele din Eisenstadt, la vârsta de 31 de ani, compozitorul era preocupat sa stearga impresia negativa creata în jurul sau, conform careia parea "un tânar nebun si obsedat de moda".
Pantofii sai, de culoarea rosu aprins contrastau probabil cu uniforma impusa de protocolul Palatului Eszterhazy, albastru-pal, ornata cu broderie argintie. Grija lui Haydn pentru tinuta sa si interesul pentru moda n-au ramas fara efect. La Londra, de pilda, unde si-a petrecut ani buni din viata, Haydn, emanând siguranta de sine si echilibru, era adorat nu numai de publicul salilor de concert, ci si de doamne, atrase de comportamentul sau elegant, de îmbracamintea mereu impecabila. Invitata noastra, Adina Nanu, autoarea singurei istorii a costumului aparuta în România, ne va vorbi pe parcursul Zilei Haydn, la Radio România Muzical, despre ce înseamna sa fii la moda în secolul al 18-lea si despre ce ar putea fi considerat excentric (si ce nu) în tinuta vestimentara a compozitorului.
Marturiile din epoca ne evoca un Haydn deloc atragator din punct de vedere fizic (chiar el însusi se considera astfel!), însa tot umorul sau antologic l-a ajutat sa treaca peste acest aspect, iar cochetaria l-a determinat sa faca tot ce era posibil pentru a "pacali" timpul si pe noi, generatiile viitoare. Cochet, le cerea pictorilor sa îi "întinereasca" portretele "Daca am fost Haydn la 40 de ani, de ce trebuie sa transmiti posteritatii un Haydn de 68?"
Haydn si dansurile de curte
Provenind dintr-o familie de mesteri rotari din Rohrau, Haydn, copil fiind, a stiut sa asculte muzica tarafurilor de lautari si sa retina tempo-urile dansurilor taranesti. Mai târziu, a studiat în profunzime domeniul muzicii populare (scotiene, austriece) si a ajuns la concluzia, binecunoscuta contemporanilor nostri, ca genurile muzicii culte nu sunt altceva decât stilizari ale celor folclorice. Inclusiv dansurile de la curtile princiare europene din vremea lui Haydn (în atmosfera carora ne va introduce criticul Gina Serbanescu) reprezinta o forma elevata a celor populare; într-o forma sublimata, ele s-au pastrat în creatia haydniana.
Lumea sonora a lui Haydn
Cele trei sferturi de veac ale vietii artistului se suprapun, practic, peste doua lumi sonore: cea pre-clasica si cea a clasicismul propriu-zis. De aceea, multi dintre cei care cultiva, astazi, cât mai autentic, muzica "veche" nu ezita sa-l trateze ca atare - ca pe un Ianus al compozitiei acelui timp.
Un argument ca Haydn, desi a privit spre viitor, a trait un prezent pe care azi nu ne e foarte usor sa-l întelegem, se regaseste în zona opusurilor sale pentru instrumente astazi aproape total uitate. Între acestea: violone - instrument cu arcus asemanator violoncelului si contrabasului, cu numar variabil de corzi (între 3 si 6), pentru care Haydn a compus un concert, pierdut din pacate. Alte doua concerte au fost scrise de el pentru lira organizzata, instrument exotic azi, combinatie de viela si orga în miniatura; concertele i-au fost comandate artistului de Ferdinand al IV-lea de Napoli, un iubitor al acestui instrument.
Astazi, dintre toate aceste instrumente inedite cel mai cunoscut pare baritonul - membru în familia violei, de dimensiunea unui violoncel. Baritonul - foarte la moda pâna la sfârsitul secolului al XVIII-lea, avea 6, uneori 7 corzi, activate de arcus. La acestea însa se adaugau, intr-o cutie de rezonanta situata pe gâtul instrumentului, alte corzi, ciupite de degetul mare al mâinii stângi, între 9 si 24. Dificultatea de a cânta la bariton a dus, probabil, la scoaterea lui din uz. Cu toate acestea, Printul Nikolaus Eszterhazy, patronul lui Haydn, era un excelent instrumentist la bariton, pentru care autorul clasic a compus peste 100 de lucrari. Cum suna acest instrument special, puteti afla urmarindu-ne...
Haydn - Doctor Honoris Causa la Oxford
Prezenta lui Haydn în Anglia reprezenta un eveniment cultural deosebit de important. Publicul îl adora, familia regala îl invita la Palatul Buckingham. Si astazi Castelul Windsor pastreaza un portret al compozitorului! Nu este de mirare ca Haydn, care se bucura de o atât de mare simpatie, a fost propus pentru titlul "Doctor Honoris Causa" al Universitatii din Oxford, titlu acordat din zece în zece ani unei mari personalitati engleze sau straine care prin activitatea sa a contribuit la progresul omenirii, al stiintelor si artelor. Este o caracterizare ce i s-a potrivit compozitorului austriac, astfel ca în cadrul unei ceremonii fastuoase, derulata pe parcursul a ... trei zile, încheiate fiecare dintre ele cu un concert simfonic, Haydn aude clasica formula "Demn este sa fie primit în înaltul nostru asezamânt", primeste onorantul titlu si, în schimb, ofera un Canon cancrizans (o piesa muzicala cu o scriitura recurenta). Summa cum laudae!
Haydn - Simbol al Germaniei!
Un refren "clasic" în spatiul în care se vorbeste, astazi, limba lui Goethe, este Imnul Germaniei. Melodia acestuia, venerabila, a fost compusa de acelasi Joseph Haydn în 1797, ca dar pentru ziua de nastere a lui Francisc al II-lea de Habsburg, Împarat al Sfântului Imperiu Roman. Dupa 1806, Francisc al II-lea a transformat darul sau muzical în imn al Imperiului Austro-Ungar. Dupa 1918, Republica de la Weimar, apoi regimul nazist, Germania Federala si, în cele din urma, în 1991, Germania reunificata au avut drept imn ceea ce a imaginat Haydn acum peste doua secole. Îl stiti, probabil, pentru ca a însotit si victoriile echipei nationale de fotbal a Germaniei... Despre cum asculta astazi germanii muzica imnului lor - vom afla, la Radio România Muzical, de la Ioana Marghita, aflata chiar la Berlin.
Se stie mai putin, poate, faptul ca melodia - devenita imn, a fost folosita de compozitorul clasic si într-unul dintre cvartetele sale, pe care noi, la Radio România Muzical, nu l-am uitat, incluzându-l între selectiile Haydn ale zilei de duminica, 31 mai.
Anul Haydn în Austria
Imaginatia austriecilor pare inepuizabila când este vorba sa aduca în atentia lumii întregi valorile (muzicale) nationale. De faptul ca Mozart este nu numai unul dintre cei mai mari compozitori ai tuturor timpurilor, dar si o afacere foarte rentabila pentru economia tarii sale natale, nu se mai mira nimeni. Orice magazin de pe cuprinsul Austriei va expune la loc de seama, pentru turisti, bomboane, cutii muzicale, esarfe, umbrele, cani, si enumerarea poate continua aproape la nesfârsit, toate cu portretul lui Mozart! Vazut ca o industrie generatoare de profit, Haydn era oarecum în urma compatriotului sau, însa în acest an, probabil a reusit sa-si ia revansa. Volume de retete culinare din timpul lui Haydn, carti de colorat pentru cei mici însotite de CD-uri cu lucrari ale compozitorului clasic, calendare, postere, carora li se adauga numeroase documentare de televiziune, expozitii, turnee ale formatiilor ce poarta numele lui Haydn sau ale regiunii sale natale, Eisenstadt, si evident foarte multe albume cu creatiile sale reprezentative sunt menite a "valorifica" personalitatea marelui muzician.
Desigur ca Anul Haydn este marcat si de o serie de concerte la cele mai importante institutii de concert din Viena (Musikverein, Konzerthaus) si la Castelul familiei princiare Eszterhazy, sustinute de interpreti de marca ai lumii muzicale. Peste 550 de documente originale, partituri, instrumente muzicale, scrisori si manuscrise au fost expuse în cele 38 de sali din cele patru muzee din Eisenstadt, pentru a-i provoca pe vizitatori (unii dintre ei sositi chiar din România, dupa cum ne va spune chiar de la Viena muzicologul Haiganus Preda Schimek pe 31 mai 2009, la Radio România Muzical) la "un veritabil joc interactiv de descoperire a fenomenului Haydn".
Monica Isacescu si Stefan Costache
Am spus toate astea pentru ca, adesea, si în muzica, timpul nu înseamna decât iluzia ca devenim mai buni. Iar ziua de 31 mai 2009 e un bun prilej de a raspunde la întrebarea: oare cât de corect e sa credem ca Haydn a ramas în urma noastra cu 200 de ani?
Muzica clasica ar fi imposibil de imaginat azi fara existenta sa, derulata între 1732 si 1809... Simfonia, cvartetul, oratoriul, concertul instrumental, opera - toate îl asculta cu mai multa sau mai putina atentie! Dincolo de asta, însa, vom încerca sa va spunem, în maratonul nostru, dintre orele 7,15 si 22,00, ca avem de ce sa ne dorim sa fim contemporanii lui Haydn...
...pentru ca a fost modern, vizionar, pasionat de moda, plin de umor, pentru ca a scris imnul a doua tari, pentru ca a compus imens si cu urias talent!
Palatul Esztherháza - un paradis muzical
Numele familiei nobiliare maghiare Eszterhazy ar fi ramas, poate, necunoscut fara ca un capelmaistru pe nume Franz Joseph Haydn sa fie angajat de numita casa, în 1761. Era una dintre cele mai influente familii aristocratice ale spatiului austro-ungar, în acel timp, iar muzica juca un rol deloc neglijabil în armonia sa de zi cu zi. Printii Paul Anton si, mai ales, Nikolaus s-au dovedit rafinati cunoscatori într-ale muzicii, personaje care au sustinut, financiar, o orchestra permanenta, care se deplasa la diversele resedinte ale casei Eszterhazy. Sarcinile ce-i reveneau lui Haydn însemnau sa ofere permanent noi lucrari, scrise cel mai adesea în criza de timp, conducerea orchestrei curtii Eszterhazy, dar si participarea ca instrumentist la concerte sustinute pentru sau împreuna cu patronii sai... Fara îndoiala, un regim solicitant de care Haydn a profitat asa cum stim deja - facând istorie...
Haydn si umorul
...Da! În acest personaj pedant, alergator de cursa lunga al lucrarilor simfonice clasice a trait unul dintre cei mai înzestrati comici ai muzicii culte! E antologic cazul Simfoniei "Despartirea", în care, spre final, instrumentistii îsi parasesc, în plin cântat, rând pe rând, locurile. Muzica se stinge aproape pe nesimtite - o modalitate pentru orchestranti de a protesta pentru faptul ca sotiile lor nu-i puteau vizita decât prea rar, la castelul de vara de la Eszterhaza, în Ungaria, unde erau angajati Da, se pare ca asa erau, pe atunci, barbatii casatoriti!
Un alt exemplu ramâne Simfonia nr. 94 "Surpriza", cu acel subit forte in mijocul unei teme muzicale perfect calme, menit - conform legendei, sa-i trezeasca pe ascultatorii care mai atipeau, chiar si acum peste 200 de ani Despre alte glume ale lui Joseph Hazdn - duminica, 31 mai, pe Radio România Muzical, în maratonul ce-i este dedicat, între orele 7,15 si 22,00.
Idolul lui Mozart
"Modestia le sta bine oamenilor mari" (Jules Renard). Aceasta afirmatie, alaturata zicalei "Marile spirite se întâlnesc întotdeauna", descrie cel mai bine relatia dintre cei doi mari clasici vienezi: Haydn si Mozart. Wolfgang vedea în Joseph nu numai un profesor respectat, dar si un parinte întelegator, blând si generos, diferit de tatal sau, intransigentul Leopold.
Se poate spune ca firea lui Mozart - impulsiva, necontrolata uneori, spontana - îsi gasea pandantul într-un Haydn meticulos, organizat, echilibrat. Personalitatile lor diferite, complementare chiar, le-au adus respectul reciproc si afectiunea neconditionata. Se spune ca de multe ori Haydn îsi scotea din concerte propriile-i lucrari pentru a promova muzica tânarului sau prieten si elev. Sinceritatea faptelor sale apare concentrata în destainuirea pe care o face într-o scrisoare adresata tatalui lui Amadeus, Leopold: "Marturisesc în fata lui Dumnezeu cel atotputernic ca fiul tau este cel mai mare compozitor pe care l-am cunoscut vreodata." Mozart l-a invitat pe Haydn sa-l asiste si sa-i supervizeze repetitiile la opera Cosi fan tutte si se povesteste ca cei doi muzicieni strabateau zilnic, brat la brat stradutele care duceau catre sala teatrului. O tempora! ... Toate astea se întâmplau la Viena, adevarata capitala a muzicii clasice, unde primele capodopere beethoveniene se faceau deja auzite
Haydn - în pas cu moda vestimentara timpului
Desi tot ceea ce stim despre Haydn ne face sa ni-l imaginam ca pe un monument al muzicii clasice, cu rang de simbol intangibil, nu trebuie uitat ca înainte de toate a fost un om obisnuit, cu slabiciuni, defecte si calitati. Potrivit curatorului Theresa Gabriel de la unul dintre muzeele din Eisenstadt, la vârsta de 31 de ani, compozitorul era preocupat sa stearga impresia negativa creata în jurul sau, conform careia parea "un tânar nebun si obsedat de moda".
Pantofii sai, de culoarea rosu aprins contrastau probabil cu uniforma impusa de protocolul Palatului Eszterhazy, albastru-pal, ornata cu broderie argintie. Grija lui Haydn pentru tinuta sa si interesul pentru moda n-au ramas fara efect. La Londra, de pilda, unde si-a petrecut ani buni din viata, Haydn, emanând siguranta de sine si echilibru, era adorat nu numai de publicul salilor de concert, ci si de doamne, atrase de comportamentul sau elegant, de îmbracamintea mereu impecabila. Invitata noastra, Adina Nanu, autoarea singurei istorii a costumului aparuta în România, ne va vorbi pe parcursul Zilei Haydn, la Radio România Muzical, despre ce înseamna sa fii la moda în secolul al 18-lea si despre ce ar putea fi considerat excentric (si ce nu) în tinuta vestimentara a compozitorului.
Marturiile din epoca ne evoca un Haydn deloc atragator din punct de vedere fizic (chiar el însusi se considera astfel!), însa tot umorul sau antologic l-a ajutat sa treaca peste acest aspect, iar cochetaria l-a determinat sa faca tot ce era posibil pentru a "pacali" timpul si pe noi, generatiile viitoare. Cochet, le cerea pictorilor sa îi "întinereasca" portretele "Daca am fost Haydn la 40 de ani, de ce trebuie sa transmiti posteritatii un Haydn de 68?"
Haydn si dansurile de curte
Provenind dintr-o familie de mesteri rotari din Rohrau, Haydn, copil fiind, a stiut sa asculte muzica tarafurilor de lautari si sa retina tempo-urile dansurilor taranesti. Mai târziu, a studiat în profunzime domeniul muzicii populare (scotiene, austriece) si a ajuns la concluzia, binecunoscuta contemporanilor nostri, ca genurile muzicii culte nu sunt altceva decât stilizari ale celor folclorice. Inclusiv dansurile de la curtile princiare europene din vremea lui Haydn (în atmosfera carora ne va introduce criticul Gina Serbanescu) reprezinta o forma elevata a celor populare; într-o forma sublimata, ele s-au pastrat în creatia haydniana.
Lumea sonora a lui Haydn
Cele trei sferturi de veac ale vietii artistului se suprapun, practic, peste doua lumi sonore: cea pre-clasica si cea a clasicismul propriu-zis. De aceea, multi dintre cei care cultiva, astazi, cât mai autentic, muzica "veche" nu ezita sa-l trateze ca atare - ca pe un Ianus al compozitiei acelui timp.
Un argument ca Haydn, desi a privit spre viitor, a trait un prezent pe care azi nu ne e foarte usor sa-l întelegem, se regaseste în zona opusurilor sale pentru instrumente astazi aproape total uitate. Între acestea: violone - instrument cu arcus asemanator violoncelului si contrabasului, cu numar variabil de corzi (între 3 si 6), pentru care Haydn a compus un concert, pierdut din pacate. Alte doua concerte au fost scrise de el pentru lira organizzata, instrument exotic azi, combinatie de viela si orga în miniatura; concertele i-au fost comandate artistului de Ferdinand al IV-lea de Napoli, un iubitor al acestui instrument.
Astazi, dintre toate aceste instrumente inedite cel mai cunoscut pare baritonul - membru în familia violei, de dimensiunea unui violoncel. Baritonul - foarte la moda pâna la sfârsitul secolului al XVIII-lea, avea 6, uneori 7 corzi, activate de arcus. La acestea însa se adaugau, intr-o cutie de rezonanta situata pe gâtul instrumentului, alte corzi, ciupite de degetul mare al mâinii stângi, între 9 si 24. Dificultatea de a cânta la bariton a dus, probabil, la scoaterea lui din uz. Cu toate acestea, Printul Nikolaus Eszterhazy, patronul lui Haydn, era un excelent instrumentist la bariton, pentru care autorul clasic a compus peste 100 de lucrari. Cum suna acest instrument special, puteti afla urmarindu-ne...
Haydn - Doctor Honoris Causa la Oxford
Prezenta lui Haydn în Anglia reprezenta un eveniment cultural deosebit de important. Publicul îl adora, familia regala îl invita la Palatul Buckingham. Si astazi Castelul Windsor pastreaza un portret al compozitorului! Nu este de mirare ca Haydn, care se bucura de o atât de mare simpatie, a fost propus pentru titlul "Doctor Honoris Causa" al Universitatii din Oxford, titlu acordat din zece în zece ani unei mari personalitati engleze sau straine care prin activitatea sa a contribuit la progresul omenirii, al stiintelor si artelor. Este o caracterizare ce i s-a potrivit compozitorului austriac, astfel ca în cadrul unei ceremonii fastuoase, derulata pe parcursul a ... trei zile, încheiate fiecare dintre ele cu un concert simfonic, Haydn aude clasica formula "Demn este sa fie primit în înaltul nostru asezamânt", primeste onorantul titlu si, în schimb, ofera un Canon cancrizans (o piesa muzicala cu o scriitura recurenta). Summa cum laudae!
Haydn - Simbol al Germaniei!
Un refren "clasic" în spatiul în care se vorbeste, astazi, limba lui Goethe, este Imnul Germaniei. Melodia acestuia, venerabila, a fost compusa de acelasi Joseph Haydn în 1797, ca dar pentru ziua de nastere a lui Francisc al II-lea de Habsburg, Împarat al Sfântului Imperiu Roman. Dupa 1806, Francisc al II-lea a transformat darul sau muzical în imn al Imperiului Austro-Ungar. Dupa 1918, Republica de la Weimar, apoi regimul nazist, Germania Federala si, în cele din urma, în 1991, Germania reunificata au avut drept imn ceea ce a imaginat Haydn acum peste doua secole. Îl stiti, probabil, pentru ca a însotit si victoriile echipei nationale de fotbal a Germaniei... Despre cum asculta astazi germanii muzica imnului lor - vom afla, la Radio România Muzical, de la Ioana Marghita, aflata chiar la Berlin.
Se stie mai putin, poate, faptul ca melodia - devenita imn, a fost folosita de compozitorul clasic si într-unul dintre cvartetele sale, pe care noi, la Radio România Muzical, nu l-am uitat, incluzându-l între selectiile Haydn ale zilei de duminica, 31 mai.
Anul Haydn în Austria
Imaginatia austriecilor pare inepuizabila când este vorba sa aduca în atentia lumii întregi valorile (muzicale) nationale. De faptul ca Mozart este nu numai unul dintre cei mai mari compozitori ai tuturor timpurilor, dar si o afacere foarte rentabila pentru economia tarii sale natale, nu se mai mira nimeni. Orice magazin de pe cuprinsul Austriei va expune la loc de seama, pentru turisti, bomboane, cutii muzicale, esarfe, umbrele, cani, si enumerarea poate continua aproape la nesfârsit, toate cu portretul lui Mozart! Vazut ca o industrie generatoare de profit, Haydn era oarecum în urma compatriotului sau, însa în acest an, probabil a reusit sa-si ia revansa. Volume de retete culinare din timpul lui Haydn, carti de colorat pentru cei mici însotite de CD-uri cu lucrari ale compozitorului clasic, calendare, postere, carora li se adauga numeroase documentare de televiziune, expozitii, turnee ale formatiilor ce poarta numele lui Haydn sau ale regiunii sale natale, Eisenstadt, si evident foarte multe albume cu creatiile sale reprezentative sunt menite a "valorifica" personalitatea marelui muzician.
Desigur ca Anul Haydn este marcat si de o serie de concerte la cele mai importante institutii de concert din Viena (Musikverein, Konzerthaus) si la Castelul familiei princiare Eszterhazy, sustinute de interpreti de marca ai lumii muzicale. Peste 550 de documente originale, partituri, instrumente muzicale, scrisori si manuscrise au fost expuse în cele 38 de sali din cele patru muzee din Eisenstadt, pentru a-i provoca pe vizitatori (unii dintre ei sositi chiar din România, dupa cum ne va spune chiar de la Viena muzicologul Haiganus Preda Schimek pe 31 mai 2009, la Radio România Muzical) la "un veritabil joc interactiv de descoperire a fenomenului Haydn".
Monica Isacescu si Stefan Costache