În 13 ianuarie 2014 inaugurăm noua campanie "Votează discul de muzică clasică al anului 2014". Principiul campaniei rămâne acelaşi: ascultaţi la radio sau pe site-ul proiectului de la pagina romaniamuzical.ro albumele intrate în competiţie, acordaţi-le note, comentaţi-le. Discul care va obţine cea mai mare notă din cele mai multe voturi exprimate va declarat discul anului care tocmai a început.

Primul disc pe care am ales să vi-l propun urmează să se lanseze oficial abia în 17 ianuarie 2014. Avi Avital la mandolină este protagonist, iar discul se intitulează Between worlds.

Între lumi - adică între lumea muzicii clasice şi tradiţionale, Avi Avital navighează cu siguranţă şi versatilitate:

Avi Avital: Este cu siguranţă un album foarte special, fiecare dintre piesele de pe album înseamnă ceva pentru mine, fie că are legătură cu trecutul meu, fie că îmi spune în mod particular ceva. Cred că fiecare piesă spune ceva despre identitatea mea artistică şi personală. Mandolina este pur şi simplu o parte din mine; m-am îndrăgostit de ea când eram copil. Câteodată uit că ţin în mână acest instrument, atât de mult face parte din mine, este vocea mea; nici nu mă gândesc la mandolină ca la un instrument, ci ca la o extensie a mea.

Bartok a cules mult folclor balcanic, mergând din sat în sat în România, în Transilvania, în Ungaria. A cules melodii, le-a înregistrat şi le-a prelucrat apoi în creaţia sa într-un stil personal. A fost o revoluţie pentru timpul său. A inclus muzica populară în aceste 6 faimose dansuri româneşti. În zilele noastre e altfel: fiecare ştie sau are o imagine despre ceva când spui "dansuri populare româneşti" şi dacă nu are, se duce pe youtube şi vede despre ce e vorba în 20 de secunde.

Printre piesele de pe disc se regăsesc şi cele Şase dansuri populare româneşti de Bela Bartok, într-o versiune inedită pentru mandolină şi orchestră, semnată de Avi Avital şi Kammerakademie Postdam.

Avi Avital: Cred că în fiecare ţară, mandolina este văzută diferit. Când te duci în Italia, şi spui mandolino - imediat apar asocierile: te gândeşti la muzica minunată a Neapolelui şi la soarele de acolo. Când eşti în Germania, tradiţia de a avea cluburi de mandolină şi orchestre de mandoline face ca instrumentul să fie privit ca unul mai curând pentru amatori. Când te duci în America, îţi aduci aminte de imigranţii italieni veniţi la San francisco şi New York, la amestecul muzicii lor cu cea a irlandezilor din care au rezultat stiluri noi - ragtime, blugras, un amestec între cultura muzicală europeană şi cea tradiţională americană. Este interesant să descoperi cum mandolina spune de fapt atâtea, fără ca oamenii să-şi dea seama. Sunt sigur că măcar unul dintre oamenii care vin la concertele mele ar spune "Bunicul sau bunica mea avea o mandolină" sau "Îmi place cum sună, nu ştiam că mandolina este un instrument clasic" sau "Mandolina este un instrument perfect pentru muzica balcanică". Deci, pentru fiecare, mandolina are ceva de spus, poate nu foarte bine definit, dar are cu siguranţă ceva de spus.

Vreau pe acest album să mă joc cu imaginile instrumentului - pentru că este un instrument clasic, folosit mai ales în muzica barocă, dar care astăzi este asociat mai ales cu muzica tradiţională. Mandolina se găseşte cred undeva între muzica clasică şi cea populară, s-o numesc, în conştiinţa oamenilor şi cu această imagine am vrut să mă joc.

Alături de Avi Avital, pe albumul Between worlds apar şi invitaţi-vedetă - printre ei, acordeonistul Richard Galliano, alături de care Avi Avital a înregistrat lucrări de Heitor Villa Lobos, Astor Piazzolla şi Vittorio Monti.

Between worlds mi se pare o audiţie extrem de potrivită pentru începutul de an, când noi înşine suntem poate "între lumi", făcând planuri pentru anul abia început, privind poate nostalgici către trecut. Muzica lui Avi Avital de pe acest album este plină de viaţă şi foarte colorată, explorând muzici tradiţionale din cele mai diverse zone ale lumii - din Brazilia, până în Georgia şi mai departe către America de Nord. Şi mi se pare extraordinar cum Avi Avital reuşeşte să se adapteze atât de bine unor repertorii atât de diverse: mandolina lui sună în acelaşi timp şi ca un instrument clasic, şi ca unul popular. Audiţia acestui album mi se pare o experienţă fascinantă.

Numele lui Avi Avital cred că este cunoscut - primul său disc pentru Deutsche Grammophon, apărut în 2012 a fost inclus în campania "Votează discul de muzică clasică al anului 2013" şi puţin a lipsit să fie numit chiar discul anului 2013. Acel prim disc conţinea lucrări de Johann Sebastian Bach, iar mandolina lui Avital era atât de convingătoare, că aproape nici nu-ţi dădeai seama că nu ascultai un concert pentru vioară şi orchestră, ci unul cu mandolină şi orchestră.

Between worlds ne propune un univers cu totul diferit, o muzică pe care cred că mulţi dintre noi, în parte, nici nu o cunoşteam - aşa cum sunt de exemplu cele 3 miniaturi georgiene de Sulkhan Tsintsadze. Printre muzicienii care îl însoţesc pe Avital în această înregistrare: prim violistul Orchestrei Filarmonicii din Berlin, Amihai Grosz, despre care am descoperit că are un bunic originar din România.

Avi Avital va împlini anul acesta 36 de ani; în 2010 era nominalizat la premiile Grammy, categoria "cel mai bun solist instrumentist" - era primul mandolinist care a reuşit o asemenea performanţă.

Avi Avital a început să cânte la mandolină la 8 ani şi a studiat în Israel şi Italia. Repertoriul său este unul eclectic - de la muzică clasică la jazz, trecând şi prin kletzmer şi muzică tradiţională, însă totuşi, Avi Avital se consideră cu precădere un muzician clasic. Şi-a propus să scrie o nouă pagină în istoria mandolinei, să readucă acest instrument în conştiinţa contemporanilor săi şi cred că cel puţin până acum, Avi Avital reuşeşte să facă ce şi-a propus. Dovadă stă şi acest disc atât de special inclus în campania "Votează discul de muzică clasică al anului 2014".