Ne vom delecta cu Bach - un album care a apărut pe piaţă chiar în data audiţiei la Radio România Muzical, adică 18 august 2014.: caietul I din Clavecinul bine temperat de Johann Sebastian Bach, în interpretarea pianistului francez Pierre Laurent Aimard, acelaşi care în 2008 s-a bucurat de un imens succes cu un alt disc Bach, cuprinzând Arta fugii.

Deutsche Grammophon a pus la dispoziţia presei şi un material audio ce cuprinde câteva dintre gândurile lui Pierre Laurent Aimard referitoare la acest album:

"Sunt fericit să împărtăşesc cu dvs. câteva impresii despre câteva preludii şi fugi din acest incomparabil ciclu. Ceea ce am găsit deosebit, în aceste câteva decenii de când iubesc această muzică, este că nu te plictiseşti niciodată de ea, este o excepţie. Şi cred că acest lucru se întâmplă din cauză că există o bogăţie extraordinară în aceste lucrări, mereu poţi găsi ceva nou în ele. Aşa că eu am ales să vă ofer modul meu de a interpreta această muzică, însă sunt sigur că pot exista atâtea altele."

Într-adevăr, Pierre Laurent Aimard are un mod cu totul personal de a interpreta muzica lui Johann Sebastian Bach. Mie mi-a transmis o stare pe care mi-e greu să o definesc - de contopire cu ceva mai presus de noi, şi totuşi, de legătură cu prezentul contemporan concret. Poate din cauză că muzica lui Bach rămâne suspendată între Dumnezeu şi omenire….

Un veritabil tur de forţă este înregistrarea tuturor celor 24 de preludii şi fugi din caietul I al Clavecinului bine temperat. Dacă mai este nevoie să reamintesc Clavecinul bine temperat este o colecţie de 48 de preludii şi fugi scrise de Bach în scop didactic, cuprinse în două caiete datate 1722 şi 1742. Dincolo de scopul didactic - acela de a forma interpreţi la clavecin - de fapt, la pian - pentru că doar pianul este bine temperat - Bach a reuşit să creeze un opus care străluceşte prin arta sa contrapunctică, studiată de toţi compozitorii care i-au urmat lui Bach. Aşa încât, a interpreta Clavecinul bine temperat este o piatră de încercare pentru toţi marii pianişti - un pisc, cred, atins de Pierre Laurent Aimard care păstrează şi o nuanţă de tehnică clavecinistică în versiunea pe care o propune.