Ca dovadă a aprecierii valorii sale şi în afara graniţelor ţării noastre, Dinu Lipatti a fost unul din puţinii muzicieni români în memoria căruia au fost înfiinţate fundaţii internaţionale. La numai 20 de ani de ani după trecerea în eternitate a pianistului, şi-a început activitatea Fundaţia "Dubois-Ferriere - Dinu Lipatti", care s-a consacrat luptei împotriva bolii care l-a doborât pe muzicianul român, leucemia. Înfiinţată la Geneva în anul 1970, fundaţia poartă numele lui Dinu Lipatti, dar şi pe cel al doctorului care l-a tratat în ultimii ani ai vieţii, Henri Dubois-Ferriere. Pe lângă munca de cercetare în domeniul medical, fundaţia a organizat aproape în fiecare an câte o gală muzicală cu scopuri caritabile. Printre artiştii care au evoluat în cadrul acestor concerte începând din anul 1973 se numără soprana Elisabeth Schwartzkopf, violoncelistul Pierre Fournier, pianistul Nikita Magaloff şi, mai recent, chiar în luna mai a acestui an, celebra violonistă Anne-Sophie Mutter.

Şi în Olanda, la Haga, a luat fiinţă acum şase ani o Fundaţie internaţională dedicată memoriei lui Dinu Lipatti şi pianistei Clara Haskil. Directorul acestei fundaţii, muzicianul Jan Marisse Huizing, i-a vorbit Mariei Monica Bojin:

Eu însumi sunt pianist; când aveam vreo 12 ani, am găsit o înregistrare a lui Lipatti - Sonata a 3-a de Chopin. De atunci am început să mă interesez de toate imprimările lui şi să le colecţionez – la fel, pe ale Clarei Haskil care, ca şi Lipatti, a concertat adesea în Olanda.

Ca director al Festivalului International Holland Music Sessions am venit frecvent în România pentru a audia tineri interpreţi şi am descoperit, împreună cu prietenii mei Corneliu Rădulescu şi Oana Velcovici, casa de lângă Piteşti, unde locuise familia Lipatti. Fundaţia noastră a pus la punct, în colaborare cu Muzeul Judeţean Argeş şi cu Muzeul Naţional George Enescu, organizarea unor cursuri internaţionale de pian în acea Casă Memorială. Ele vor avea loc în aprilie 2011 şi se vor axa pe lucările pe care Lipatti le-a imprimat - noi considerăm înregistrările sale drept cele mai bune modele de urmat.

Muzicieni din toate părţile lumii ne contactează pentru a ne întreba cum pot face rost de partituri ale unor lucrări de Lipatti, care, după cum ştiţi, se găsesc foarte greu – recent ni s-a cerut din America o piesă pentru orgă şi pian şi Sonatina pentru vioară şi pian. Noi le dăm informaţiile cu care ne ajută Corneliu Rădulescu, vice-preşedintele Fundaţiei.

După moartea lui Lipatti s-au descoperit foarte multe înregistrări despre care nu se ştia: concertul de Chopin, concertul nr. 3 de Bartok, concertul de Liszt şi cel de Bach interpretat cu Orchestra Concertgebouw. În 16 septembrie am fost la Besancon, la momentul omagial Lipatti pe care Paul Badura Skoda l-a susţinut în amintirea acelui celebru ultim recital; acolo m-am întâlnit cu un fotograf în vârstă de 102 ani care făcuse poze în timpul recitalului - dintre acestea, 8, cu totul necunoscute până acum. Tot atunci am aflat că Lipatti trecuse de la Bach la Mozart printr-o serie de improvizaţii, de modulaţii improvizatorice. După caseta originală, găsită de un alt pasionat cercetător al lui Lipatti, Mark Ainley din Canada, se va face un CD. Toate aceste înregistrări şi fotografii, vechi sau noi, sunt sau vor fi în posesia noastră - sunt fericit că v-am putut vorbi despre Lipatti, cel mai bun muzician român.

Imediat după Revoluţia din 1989, muzicologul Viorel Cosma a pus bazele Fundaţiei Muzicale "Dinu Lipatti", la împlinirea a 40 de ani de la stingerea din viaţă a pianistului român. Ca sediu a fost aleasă o bancă aflată pe strada Doamnei din Bucureşti, clădire ce dispunea de o sală de circa 200 de locuri pentru diferite manifestări muzicale. Din păcate, instituţia care a oferit condiţiile materiale a fost desfiinţată după anul 1995, astfel încât fundaţia a rămas fără susţinător timp de un deceniu. Despre scopurile şi activitatea acestei organizaţii - Viorel Cosma:

În aceşti ani de debut - 1990 - 1995, am organizat câteva simpozioane de muzicologie, concerte trimestriale cu public în Bucureşti şi Sinaia, precum şi la Fundăţeanca - moşia familiei Lipatti, în judeţul Argeş; am tipărit câteva piese inedite, precum Introducere şi Allegro pentru flaut solo, cu o transcripţie pentru vioară solo, am stabilit legături cu Conservatorul din Geneva, unde a predat Dinu Lipatti cursuri de virtuozitate între anii 1944 - 1949, dar şi cu discipolii săi şi cercetătorii de peste hotare, cum ar fi Grigore Bărgăuanu, Lory Wallfisch etc. Ne-am luptat pentru recuperarea casei lui Dinu Lipatti de pe bulevardul Ana Ipătescu, dar Valentin Lipatti, fratele pianistului, a vândut-o înaintea morţii sale, lipsindu-ne de Muzeul "Dinu Lipatti" pe care îl proiectasem în colaborare cu Primăria Capitalei.

După o pauză de aproape un deceniu, s-a înfiinţat o nouă fundaţie paralelă denumită tot "Dinu Lipatti", care a reuşit să ducă mai departe iniţiativa noastră. În aceste zile, Revista "Muzica" nr. 3 pe anul 2010 mi-a publicat un set de documente - scrisori inedite ale lui Dinu Lipatti, adunate de-a lungul anilor, iar vicepreşedintele Fundaţiei, profesorul Dragoş Tănăsescu, biograful pianistului, lucrează împreună cu muzicologul Grigore Bărgăuanu la o amplă monografie consacrată acestui muzician emblemă a şcolii muzicale româneşti din prima jumătate a secolului XX.

 Şi ca semn că preocuparea pentru personalitatea şi creaţia muzicianului român continuă să fie actuală, chiar în acest an a mai fost înfiinţată în România o organizaţie ce poartă numele lui Dinu Lipatti. Evident, activitatea acesteia nu este încă foarte bogată, tânărul pianist de numai 27 de ani, Sergiu Tuhuţiu, cel care a fondat asociaţia ne vorbeşte deja despre primul proiect:

Asociaţia noastră, Lipatti Music Production, este destul de tânără, a luat fiinţă pentru sprijinirea tuturor evenimentelor pe care le vom organiza în memoria marelui pianist şi nu numai în acest scop, ci în general pentru sprijinirea tinerilor talente şi a valorilor culturale. Primul eveniment, fireşte, este cel pe care îl vom organiza în 2 decembrie la Sala Radio, cel legat de comemorarea a 60 de ani de la dispariţia lui Dinu Lipatti. M-am gândit să fac un concert în care să am invitaţi din străinătate, în ideea unei transmiteri a mesajului de universalitate a lui Dinu Lipatti.