Radio România Muzical nu se află la prima încercare de a evoca personalitatea lui Dinu Lipatti. În anul 2000, când se împlineau 50 ani de la trecerea în eternitate a marelui muzician român, postul nostru a organizat un festival internaţional, desfăşurat în Studioul "Mihail Jora", între 12 noiembrie şi 3 decembrie. În cele patru zile ale evenimentului au fost aduse în atenţia publicului lucrări compuse de Dinu Lipatti, interpretate de artişti de prestigiu ai scenei româneşti şi internaţionale.

Iată cum îşi aduce aminte de acest proiect chiar cea care l-a organizat, doamna Mihaela Doboş, în acel timp director al postului Radio România Muzical :

Am considerat că este un gest minim de afirmare publică a ceea ce înseamnă Dinu Lipatti pentru cultura universală din toate timpurile. Şi spun un gest minim pentru că statura uriaşă a celui de la a cărui dispariţie se împlinesc pe 2 decembrie şase decenii capătă contuturi din ce în ce mai profunde. Trecerea timpului în cazul lui Dinu Lipatti nu estompează, ci, dimpotrivă, amplifică valoarea de unicat a moştenirii pe care ne-a lăsat-o.

Atunci, în 2000, la împlinirea a 50 de ani de la dispariţia sa, Festivalul "Dinu Lipatti"  a fost primit ca un adevărat eveniment de deschidere internaţională. El a reunit artişti importanţi din România şi din străinătate - mă gândesc la pianiştii François-Joël Thiollier - de origine franco-americană, la germanul Bernd Glemser, la Dana Protopopescu, născută în România şi stabilită în Belgia, la Viniciu Moroianu, la Cvartetul ConTempo, la tenorul Marius Brenciu, la violonistul George Cosmin Bănică, la un cvartet de suflători alcătuit, special pentru a interpreta compoziţia lui Lipatti, "Aubade", din Mihaela Zamfir, Marian Măereanu, Andrei Cristian Teodoru şi Gabriel Laurenţiu Sava şi care a reuşit atunci o prestaţie artistică demnă de context. Şi nu în ultimul rând mă gândesc la excelentul dirijor clujean Emil Simon.

Cele patru seri programate, în perioada 12 noiembrie - 3 decembrie a anului 2000, au avut o structură destinată nu numai omagierii interpretului prin includerea pe afiş a unor compozitori iubiţi de Dinu Lipatti, cum ar fi Mozart, Enescu, Beethoven, Brahms sau Bach, ci şi sublinierii multilateralităţii sale, căci în personalitatea sa complexă a lui Dinu Lipatti interpretul se întâlneşte cu compozitorul într-o fericită armonie. Astfel Coralul pentru orchestră de coarde, Trei dansuri româneşti pentru două piane, Patru melodii pentru voce şi pian, Sonatina pentru vioară şi pian, Două nocturne pentru pian şi Cvartetul "Aubade" pentru suflători au evidenţiat ceea ce Liviu Dănceanu nota în caietul program: "Compozitorul nu plăteşte tribut nici epigonismului, graţie excepţionalului său instinct artistic, ori snobismului - datorită vocaţiei sublime, nici facilului - consecinţă a unei inteligenţe sclipitoare, sau imposturii - ca urmare a talentului său debordant".

Pentru a organiza un festival este nevoie de o echipă şi aş dori să menţionez că reuşita acelei ediţii se datorează în egală măsură colegilor Carmen Dincă, Laura Simion, Călin Doboş, Violeta Crăciun, Mirela Enăchescu. Doresc succes postului, iniţiatorilor proiectului actual, Monica Isacescu şi Ştefan Costache, în eforturile de a organiza o atât de diversă şi complexă manifestare ca cea din această perioadă destinată celui pe care Francis Poulenc îl numea un artist de o spiritualitate divină.