Sunteți o prezență constantă pe marile scene de concert internaționale, iar săptămâna aceasta debutați la Ateneul Român alături de Orchestra Filarmonicii „George Enescu" condusă de Gabriel Bebeșelea. Cu ce gânduri întâmpinați această premieră?

Este pentru mine o premieră să fiu aici, la București, în Ateneu, să cânt Bach „Matthäus-Passion” cu Gabriel Bebeșelea și cu Orchestra Filarmonicii „George Enescu”. O să fie minunat ca în clădirea aceasta foarte frumoasă să își desfășoare efectul stereofonic o lucrare atât de dramatic-epică, impresionantă prin aranjamentul corului și orchestrei. Este un dialog permanent între cor, soliști și orchestră. Este o piesă monumentală pentru mine.

Concertele de joi și vineri propun un program deosebit pe scena Ateneului. Oratoriul „Matthäus-Passion” revine în programul stagiunii de concerte după o absență de 16 ani. Care sunt particularitățile acestei lucrări din punct de vedere al partiturii solistice pe care o interpretați și ce semnificație are pentru dumneavoastră?

Eu voi avea cinci arii în total, cu recitative și un duet cu soprana. Pentru mine este ceva minunat. Întotdeauna am trăit cu muzica de Bach. Să stau aici, acum, în Ateneu, ca solist, este un vis realizat după 20 de ani. Este ceva special pentru mine. Am crescut în Germania cu Bach, cu Mozart. Pentru mine este o piesă monumentală, dramatică și epică. Mă bucur foarte mult de aceste două concerte.

Nu sunteți la prima apariție scenică alături de Gabriel Bebeșelea. În trecut ați susținut concerte împreună la Filarmonica „Banatul" din Timișoara și ați deschis festivalul „Musica Ricercata” alături de ansamblul cu aceeași denumire fondat de dirijor. Cum vă simțiți pe scenă cu Gabriel Bebeșelea la pupitrul dirijoral?

Gabriel are un simț foarte bun pentru cântăreț, pentru fiecare stil, de la muzică barocă până la muzică contemporană. Cunoaște foarte bine fiecare stil și epocă. M-am simțit foarte bine cu el pe scenă.

În calitate de contratenor, muzica pe care o abordați cu precădere este cea a perioadei baroce. Cum mențineți proaspătă viziunea interpretativă și ce tip de pregătire abordați înainte de a cânta o nouă lucrare?

Totdeauna încerc să gândesc muzica la fel cu un instrumentist. Tata a fost violoncelist și mama pianistă. Încerc întotdeauna să respir așa cum violoncelistul sau violistul cântă pe strune. Nu mă simt ca un cântăreț, ci ca un muzician. Nu am avut pretenția să fiu mare solist și să stau în față. Acesta este mai mult un stereotip. Pentru mine întotdeauna a fost foarte interesant să descopăr piesele noi care nu au mai fost cântate de 200-300 de ani, din epoca barocă. Îmi place și să improvizez muzica. Dacă vă uitați la o arie barocă atunci vezi partea A, partea B și iarăși repriza din nou și atunci trebuie să cânți și niște variații, deci ceva nou. Acesta este un fel de improvizație și mie îmi place asta foarte mult. Abordarea mea trăiește foarte mult din stil, un stil în care ariile sunt contemplative; sunt niște afecte pe care le exprim prin cântat. Muzica barocă seamănă mult cu viața contemporană.

În această toamnă veți evolua pe scena Margravial Opera House Bayreuth, în premiera spectacolului „Pompeo Magno” de Francesco Cavalli. Ce ne puteți spune despre acest eveniment?

Încă nu știu piesa, ci numai rolul pe care o să-l cânt. O să fie o premieră cu directorul artistic Max Emanuel Cencic pe care îl cunosc foarte bine deja de 13 ani. Atunci am debutat cu rolul Semira în opera „Artaserse”, regizor fiind Silviu Purcărete. A fost un mare succes. Acum mă întorc într-o operă de Cavalli, stilul este pre-Baroc. Mai înainte de Händel cu 100 de ani, Francesco Cavalli a fost elevul lui Monteverdi. Acesta din urmă este foarte cunoscut prin „L'Orfeo”, „L'Incoronazione di Poppea” și „Il ritorno d'Ulisse in patria”, sunt multe recitative, mai arioso, deci stilul este altfel decât la Händel și acolo drama per musica se exprimă prin recitative. Este foarte interesant să auzim cum o să sune pe scena din Bayreuth, care este în patrimoniul mondial, o piesă care nu a fost prezentată de mai mult de 300 de ani.

Până în septembrie însă veți avea multe alte apariții pe scenă, după cum aflăm de pe site-ul dumneavoastră. Pe care dintre ele o așteptați cu cea mai mare bucurie?

Opera de care ați amintit mai devreme și „Iulius Cezar”, operă cu Andreas Scholl, un mare idol al meu. Acesta o să cânte rolul lui Iulius Cezar, iar eu o să fiu Sesto. O să avem spectacol la Ostrava și la Znojmo, lângă Viena. O să fie debutul meu cu rolul Sesto. Mă bucur foarte mult pentru asta.