Compozitoarea Sofia Gubaidulina s-a stins din viață joi, 13 martie 2025, la vârsta de 93 de ani, în locuința sa din Germania. Regretata muziciană, născută în 24 octombrie 1931, a fost una dintre cele mai importante figuri ale componisticii ruse din a doua jumătate a secolului XX.

Sofia Gubaidulina a studiat compoziția și pianul la Conservatorul din Kazan, pe care l-a absolvit în 1954, iar apoi și-a continuat studiile la Conservatorul din Moscova, unde i-a avut profesori pe Nikolai Peiko și Dmitri Șostakovici. Regretata muziciană a avut de înfruntat, la începutul carierei sale, numeroase restricții impuse de politica culturală sovietică, muzica sa, considerată prea inovatoare, fiind adesea marginalizată de autorități. Totuși, în anii 1980, creațiile sale au început să fie interpretate tot mai frecvent în Occident, datorită susținerii violonistului Gidon Kremer, căruia i-a dedicat Concertul pentru vioară și orchestră Offertorium (1980).

În 1992 Sofia Gubaidulina s-a stabilit în Germania, unde a derulat o bogată activitate creatoare, lucrările sale fiind comandate și interpretate de soliști renumiți sau orchestre prestigioase din întreaga lume. A compus peste 100 de lucrări, acoperind o gamă variată de genuri muzicale. Printre acestea se numără lucrări orchestrale, piese concertante, compoziții pentru ansambluri de cameră, lucrări solo instrumentale, creații vocale și corale, precum și coloane sonore pentru filme.

Printre cele mai importante creații semnate de Sofia Gubaidulina se numără Concertul pentru vioară și orchestră "In tempus praesens" (2007), comandat și interpretat de Anne-Sophie Mutter, Seven Words (1982) pentru violoncel, acordeon și corzi, inspirată din cele șapte ultime cuvinte ale lui Hristos pe cruce sau sonata pentru vioară și violoncel "Rejoice!" (1981), ultima sa premieră majoră având loc în 2017, alături de Orchestra Simfonică din Boston și Andris Nelsons.

Sofia Gubaidulina fost membră a Academiei de Arte din Berlin și a Academiei Regale de Muzică din Stockholm, a primit doctorate onorifice de la Conservatorul Central din Beijing, Conservatorul de Muzică din Tianjin și Universitatea din Chicago. În 1999, i s-a conferit distincția "Pour le mérite".

De-a lungul timpului a fost recompensată cu numeroase distincții importante, între care, Premiul de Compoziție al Fundației Prințului Pierre de Monaco (1987), Premiul "Polar Music" în Suedia (2002), Leul de Aur pentru întreaga carieră la Bienala de la Veneția (2013) sau Medalia de Aur a Societății Filarmonice Regale (2019).