Editura Casa Radio ne-a oferit în această vară 5 albume deosebite, unul dintre ele dedicat pianistului Dan Grigore. Se intitulează firesc, "Maestro!". Cu excepţia repertoriului clasicismului vienez, ni se deschide perspectiva unui compendiu pianistic reprezentativ pentru cariera ilustrului muzician român, în acest album ce debutează cu Toccata şi fuga în mi minor de Bach, singura înregistrare de studio, continuă cu Scriabin, Brahms, Rahmaninov şi multe alte pagini care punctează o carieră de peste 5 decenii, derulată mulţi ani între graniţele închise ale României. Din ce perspectivă l-am fi putut privi astăzi pe Dan Grigore, noi cei încă fascinaţi de mirajul unui Occident ultrarafinat şi dornici de recunoaşterile sale, dacă demersul său interpretativ ar fi traversat Europa cu mult înainte de 1989?

"Slavă Domnului pentru evenimentele din 1989 care au eliberat asemenea talente încătuşate! Forţa extraordinară născută din degetele sale, combinată cu un impuls liric puternic şi rafinamentul discursului, ne reamintesc faptul că Dan Grigore provine din aceeaşi şcoală cu legendarul Dinu Lipatti", scria un ziarist englez de la The Birmingham Post.

Revenind în prezent, subliniem oportunitatea unui asemenea album, într-un moment în care trăim senzaţia că marii noştri artişti, valorile noastre încă nu sunt suficient onorate, când nevoia de modele, de personalităţi cu prestanţă şi voci autentice este mai mare ca oricând.

...Debussy, Liszt, Chopin, Scarlatti, MacDowell în acest album "Maestro!" - un material eclectic, pornind de la sonoritatea diferită a pianelor la paleta stilistică abordată, cu totul natural având în vedere faptul că sunt episoade culese din apariţiile live ale maestrului acoperind nu mai puţin de 47 de ani de carieră... un portret în sunete semnificativ, nu exhaustiv. Cât despre cuvinte... oricât de mult ne-am strădui, nu avem cum să o egalăm pe cea care l-a îndrumat la un moment dat, nu doar o minunată pianistă ci şi o savuroasă prezenţă literară. Cum apare Dan Grigore prin ochii calzi ai centenarei sale maestre, Cella Delavrancea?

"... pe orice scenă dintr-un centru muzical, ar triumfa. Când apare, foarte înalt şi brun, păşind iute printre instrumentişti, seamănă cu o navă care intră în port. Se aşază la pian liniştit, capul uşor aplecat spre clape. Emană din atitudinea lui o certitudine care se răspândeşte în sală. Apoi trezeşte pianul şi se desfăşoară muzica înflăcărată de toată dăruirea lui sufletească. Cunoaştem cu toţii virtuozitatea lui, nobleţea naturală a interpretărilor sale, ferite de efectele facile care stingheresc stilul. Ceea ce trebuie subliniat însă este... acea convertire în grai a fluidului muzical care lărgeşte până la dimensiuni măreţe câmpul de investigaţii al unei opere."

...din nou Scriabin, Bach, Gluck-Sgambati sau Schubert-Liszt. Cum vorbeşte însă maestrul despre ultima sa apariţie discografică. A fost surprins la microfon în foaierul Ateneului Român în plin Festival Enescu: "Este un disc cu amintiri, un disc de trăiri subiective, sunt înregistrări care se întind pe ambitusul 1961, de la primul meu recital la Ateneu, până în 2008. Marea lor majoritate sunt înregistrări live, cu excepţia primei piese, o Toccată şi o fugă de Bach, înregistrare specială de studio Radio. În general îmi place să ofer publicului, chiar dacă în formă de conserve (cum îi spuneam lui Celibidache când îi ofeream discuri: "Vă rog să primiţi o conservă... de mine", şi le primea deşi el nu iubea discurile), cu toate că acest aer de conservă există în orice disc - ceva din atmosfera sălii, din armoniile care trăiesc în coloana de aer a unei săli cu acustică bună se pierde, dar, cu toate astea, ceva din atmosfera live a concertului rămâne, ceva misterios şi greu de explicat... dar nu trebuie explicat chiar totul".

Maestro! cu pianistul Dan Grigore, un album inclus în campania "Votează discul de muzică clasică al anului 2015" la Radio România Muzical.