Trebuie să recunoaştem că în prezent avem o cu totul altă imagine despre muzica lui Antonio Vivaldi prin comparaţie cu generaţiile precedente - şi acest lucru se datorează în primul rând unor artişti ca Giuliano Carmignola, Monica Huggett, Claudio Scimone, Andrea Marcon, Trevor Pinnock, Christopher Hogwood sau Fabio Biondi. Ei toţi sunt formaţi sub auspiciile curentului istoric, al interpretărilor autentice, au studiat manuscrise de epocă, şi sunt în măsură să-şi impună viziunea, adeseori revoluţionară asupra acestui repertoriu.

Între Fabio Biondi, violonistul şi leader-ul ansamblului Europa Galante şi muzica lui Antonio Vivaldi există o complicitate veche. Îi datorăm acestui artist născut la Palermo şi ansamblului său înfiinţat în 1990 o serie de albume esenţiale - de la mult premiata şi revoluţionara versiune a "Anotimpurilor", mai exact a întregului ciclu "Il cimento dell'armonia e dell'inventione", urmat de "La Stravaganza", la nenumărate alte "Concerti con molti strumenti", sau la opera "Bajazet", ultimele două cu nominalizări la premiile Grammy. Ne referim şi la opera "L'Oracolo in Messenia", la "Chiara's diary", un album ce cuprinde concerte compuse pentru cea mai valoroasă dintre elevele lui Vivaldi de la Ospedalle della Pietà şi la cel mai recent lansat album, "I Concerti dell'addio".

Deşi artist "Virgin Classics" timp de 15 ani, Fabio Biondi a înregistrat acest ultim album Vivaldi la Glossa, o casă de discuri spaniolă axată repertorial în sfera muzicii vechi. "I Concerti dell'addio" este un material care captează deopotrivă prin subiect, dar şi prin performanţa în sine a muzicienilor implicaţi. De aceea albumul are o dublă semnificaţie şi ca atare un plus de valoare.

Sunt concerte compuse de Antonio Vivaldi spre sfârşitul vieţii, când deja Europa începe să guste accentele stilului galant, când nume ca Giuseppe Tartini şi Pietro Antonio Locatelli imprimau noi valenţe concertului instrumental. Iar Vivaldi nu a rămas străin de toate aceste tendinţe. Le adopta cu o deschidere şi o maleabilitate remarcabile. Astfel încât observăm în aceste ultime concerte ale sale noi tipologii - concerte în patru părţi, mai generoase în dimensiuni, cu linii solistice care au o strălucire dincolo de o virtuozitate per se , cu noi probleme tehnice şi un plus de dramatism.

Impresionează şi povestea acestor lucrări, ultimele vândute de Vivaldi în 1741 când se afla la Viena, derutat în urma morţii protectorului său, împăratul Carol al VI-lea. Spera autorul de la Pietà, să devină compozitor al curţii imperiale. Concertele pe care Fabio Biondi ni le prezintă într-o fascinantă versiune, au fost cumpărate la un preţ derizoriu, de un anume conte Vinciguerra Collalto, colecţionar şi iubitor de artă (în prezent manuscrisele sunt păstrate la Brno).

Nu cred că trebuie să mai punem accentul pe valoarea acestor noi înregistrări, lansate în luna februarie. Sunt şase concerte interpretate într-o biserică de secol XII din Parma, cu o acustică impresionantă. Europa Galante şi Fabio Biondi nu doar ne oferă o nouă demonstraţie a experienţei, a artei şi a pasiunii pe care o investesc în acest demers. Ei aduc o serie de subtilităţi accesibile doar celor mai rafinaţi dintre cunoscători, "o fuziune de eleganţă, vivacitate şi gust" (Gramophone), momente de o consistenţă şi o vitalitate care au darul de a atinge cele mai profunde resorturi interioare şi de a le oferi noi impulsuri. Dacă ar fi să folosim un termen din jazz, ar fi vorba despre un groove special, un simţ ritmic care ajunge să-ţi schimbe pulsul vital obişnuit.

Dacă sunteţi iubitori ai muzicii vechi, albumul Vivaldi - "I Concerti dell'addio" cu Fabio Biondi şi Europa Galante nu poate decât să vă sporească admiraţia şi pasiunea, deopotrivă pentru ceea ce a creat acest uluitor personaj, dar şi pentru cei care descoperă noile valenţe ale muzicii sale şi ni le oferă spre deplina noastră încântare. A fost inclus şi acest album în campania "Votează discul anului 2015" la Radio România Muzical.

(CD review/Arpeggio, 12 iunie, ora 11,15)