Un album cu 5 personaje feminine mozartiene.

La 20 de la debutul ei lăudat de critici, la Festivalul din Salzburg, în rolul Susannei din "Nunta lui Figaro", Dorothea Roschmann lanseaza primul ei album solistic Mozart pe care a inclus, printre altele, arii celebre din "Don Giovanni" şi evindent, "Nunta lui Figaro". Dorothea Roschmann - Mozart Ariaseste albumul-portret aparte. Sunt 8 arii inregistrate live în 5 zile, momente din 4 opere şi o arie de concert, care vor să întruchipeze 5 femei mozartiene. Fie prinse în mrejele dragostei, fie aduse la disperare, personajele îi oferă Dorothea Roschmann ample posibilităţi de a afişa incandescenţa sa vocală şi paleta de emoţii, uneori dusă până la extrem. Glasul ei este inchis la culoare, încărcat. De aceea nu trebuie să vă aşteptaţi la un Mozart fluid, calm şi luminos, ci la un Amadeus dramatic plin de tensiuni, interpretat de o cântăreaţă-actriţă. Ea este capabilă de momente de mare linişte, în care însă se simte un fior de tensiune, pentru că ele exprima natura personalului implicat, fie el tragic sau comic.

Nu pot să nu remarc asemănarea acestui album cu cel semnat de bas-baritonul german Christian Gerhaher, disc pe care vi l-am prezentat de curând în rubrica CD Review. Dacă Gerhaher şi-a dorit un album al transformărilor erosului masculin în ultimele opere mozartiene, o descopăr pe Dorothea Roschmann încercând o abordare feminină a iubirii în teatrul liric al lui Amadeus. Diferenţa este că soprana aduce în personajele sale o intensitate a trăirilor dusă la extrema identificării lor cu ceeace suntem obişnuiţi să credem că a gândit Mozart în privinţa lor fie că vorbim despre Donna Anna din "Don Giovanni", Elettra din "Idomeneo", Vitellia din "La clemenza di Tito", Contesa din "Nunta lui Figaro" sau Titano în Aria de concert "Bella mia fiamma, addio" KV 528.

Cea mai importantă soprană mozartiană a momentului.

Se spune despre Dorothea Roschmann că este una dintre cele mai importante soprane mozartine ale momentului - "Der Tagesspiegel". Iar albumul de faţă reflectă pe deplin acest statul. În fapt el este un vis care a devenit realitate pentru că artista declară într-un interviu pentru "The Guardian": Mozart este motivul pentru care am vrut să fac operă, să fiu în postura în care să îl pot întruchipa pe Mozart pe scenă. Personajele sale sunt fiinţe umane reale, cu tristețile, bucuriile şi toate trăirile lor. Sună ciudat dar cântând Mozart este într-adevăr un vis devenit realitate.

Dorothea Roschmann - Mozart Arias este în opinia mea un album care se potriveşte statutului actual al sopranei. Momentele au fost alese astfel încât să pună în valoare, după cum veţi constata vocea puternică a sopranei. Personajele sale au o înfăţişare dramatică, vie, energică, lipsită de graniţe convenţionale de exprimare, fără însă să se indepărtează de esenţa mozartiană. Orchestra Simfonică Radio Suedeză, este condusă de Daniel Harding astfel încât să ofere un suport a cărui grafică să creeze toate argumentele în favoare interpretării. Rezultatul este un Mozart proaspăt, apropiindu-se de noncomformism . Oare nu Mozart a fost cel care a "rupt cămaşa timpului în care a trăit" - cum se spune.

Iar acest demers merită atenţia. De aceea acest album a fost inclus în campania "Votează discul de muzică clasică al anului 2016".