"The sound of 20s" este titlul acestei primei apariţii discografice semnată de tânărul violonist german de origine română Ştefan Tarara.

Ştefan Tarara este absolvent al Universităţii de Arte din Zurich cu diplome în Interpretare şi Pedagogie muzicală. Este concert-maestru al Orchestrei Filarmonicii din Mannheim, câştigător al mai multor premii internaţionale: premiul III la Concursul Internaţional "H. Wieniawski" (Poznan, 2011) , premiul I la Concursul Internaţional de Vioară "R. Lipizer" (Italia, 2011), premiul II la Concursul Internaţional "Tibor Varga" (2008). De remarcat pentru publicul din România este faptul că Ştefan Tarara a câştigat premiul I la ultima ediţie a Concursului Internaţional "George Enescu" de la Bucureşti, desfăşurată în 2014. Cel mai important premiu de până acum pentru Ştefan Tarara, dacă luăm în considerare faptul că artişti precum Radu Lupu, Alexandru Tomescu sau Elisabeth Leonskaja au debutat câştigând un premiu la acestă competiţie.

În prezent Ştefan Tarara deţine bursa germană "Musikleben", busă care i-a permis să cânte pe o vioară construită de lutierul napoletan Nicolo Gagliano. Este un instrument cu un sunet deosebit de frumos, pe care îl veţi remarca cu singuranţă ascultând această primă apariţie discografică semnată de Ştefan Tarara.

"The sound of 20s" este, ca sa îl citez pe autor: "un eşantion din culorile, contrastele şi emoțiile anilor 20' (ai secolului trecut)". Pentru a ilustra concepţia albumului Stefan Tarara a ales Sonata nr 1 de Ernest Bloch, compusă în anul 1920, Sonata a 2-a de Maurice Ravel semnată de compozitorul francez în 1927, ambele lucrări pentru vioară şi pian, dar şi Sonata a 3-a op 25 "în caracter popular românesc" pentru pian si vioară compusă de George Enescu în anul 1926.Singura lucrare care sparge concepţia albumului este Duo-ul pentru vioară şi pian "Suvenirs d'Espagne" a compozitorului belgian Jacques Alphonse de Zeegant, opus compus în anul 2007.

Dincolo de această lipsă de consecvenţă, atent la conţinutul muzical al discului, am remarcat violonistica viguroasă şi sigură a lui Ştefan Tarara, evidenţiată mai ales în sonata semnată de Ernest Bloch, dar şi paleta de culori pe care o crează în interpretarea muzicii lui Ravel.

Ştefan Tarara este acompaniat de Lora Vakova-Tarara, soţia sa. O pianista cu o tehnică foarte bună, expresivă, care îşi asumă cu conştiinciozitate rolul de acompaniator, poate prea temeinic, în opinia mea, în sonata lui Enescu, opus în care compozitorul si-a dorit ca pianul să fie un partener de dialog cel puţin egal cu vioara. Cu toate astea pe întreg, albumul scoate în evidenţă coeziunea şi comunicarea artistică dintre cei doi, fiind un argument cât se poate de pozitiv pentru această etapă a evoluţiei lor interpretative.

Într-un interviu Ştefan Tarara vorbeşte despre opusul enescian: "Interpretarea acestei sonate este o călătorie fascinantă prin tot felul de experiențe emoționale, de la melancolia permanentă la dansul extatic. Putem spune, fără să greşim, că Enescu a creat o "Simfonie în formă de Sonată". Această lucrare continuă să mă surprindă şi sunt uluit de detaliile noi şi de momentele fascinante pe care le descopăr de fiecare dată când o interpretez."

Albumul "The Sound of 20" face parte din Campania "Votează discul de muzică clasică al anului 2016" - campanie ce va începe din 11 ianuarie.