Radio România Muzical

Câştigãtorii concursului pentru elevi si profesori derulat în cadrul proiectului "Ascultã 5 minute de muzicã clasicã" (martie - mai 2011)

Juriul concursului pentru elevi şi profesori organizat de Radio România Muzical sub semnul proiectului "Ascultă 5 minute de muzică clasică" a stabilit câştigătorii.

Concursul s-a adresat elevilor din clasele de la II-a la a V-a - subiectul competiţiei a fost o compunere cu tema "Ce-mi spune muzica clasică"; profesorii au avut de redactat un eseu cu tema "Ora ideală de muzică". În concurs s-au înscris 35 de elevi şi 5 profesori.

Juriul a fost alcătuit din Cristina Comandaşu - redactor şef adjunct Radio România Muzical, iniţiator şi coordonator al proiectului "Ascultă 5 minute de muzică clasică", prof. univ. dr. Valentina Sandu Dediu, cadru didactic la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, Victoria Pantazopol, filolog şi coordonator distribuţie la Librăriile Humanitas şi Simona Tănascu, realizator la Radio România Muzical, producător al emisiunii "Lecţia micului meloman".

Câştigătorii concursului sunt:

Elevi - Premiul I - Elena Dinu, Scoala Vasile Carlova din Târgovişte

- Premiul a II-lea - Teodora Pavlicu, Colegiul Regina Maria din Constanţa

- Premiul al III-lea, ex aequo: Mihai Alexandru Ilaş, Şcoala nr.172 "Sf. Andrei" din Bucureşti; Adriana Barbu, Palatul Copiilor din Craiova; Sara Atanasiu, Cambridge School of Bucharest

Premii : locul I - tableta PC cu cărţi şi muzică - Allview
Locul II - voucher Librăriile Humanitas în valoare de 400 lei
Locul III - 3 vouchere Librăriile Humanitas în valoare de 83 de lei fiecare

Profesori - Premiul I: Claudia Saghin, Scoala nr.4 Elena Donici Cantacuzino din Pucioasa, judeţul Dâmboviţa

- Premiul al II-a: Elena Fluture, Colegiul Tehnic de Alimentaţie şi Turism "Dumitru Moţoc" din Galaţi

- Premiul al III-lea ex aequo: Dorin Arghir, profesor pensionar şi Florica Negoiţã, Liceul Teoretic "Ioan Petruş" din Otopeni, judeţul Ilfov

Premii: locul I - tableta PC cu carti si muzica - Allview si posibilitatea de a difuza la RRM "Ora de muzica ideala", 3 invitatii pentru doua persoane la concerte din cadrul Festivalului "George Enescu"
Locul II - voucher Librariile Humanitas în valoare de 700 lei
Locul III - 2 vouchere Librariile Humanitas in valoare de 250 lei fiecare

Sponsor: Carrefour Romania.

Co-organizator: Fundaţia Radio România

Lucrarile premiate:

Elena Dinu (Târgoviste) - Premiul I
Eu, atunci când ascult muzica clasica, visez: ca sunt într-un palat si dansez cu tatal meu, iar toata sala ne admira. Tata este vesel si sprinten.

Au disparut peretii albi de spital, au disparut asistentele, aparatele de respirat si perfuziile. Dansez cu tata!

Tot ce este rau s-a dus! Simt ca sunt altcineva si-mi place acea persoana. Gândurile ce-mi vin în minte parca nu sunt ale mele...

Ce muzica!

Teodora Pavlicu (Constanta) - Premiul al II-lea
Când sufletul îmi este rascolit de sunetul furtunos al viorii înseamna ca acela este Paganini. Când sufletul meu este liniste si armonie, atunci respir Mozart.

Într-o seara trista de primavara, când singuratatea nu-mi era prietena, sufletul meu vibra în acordurile zbuciumate ale viorii descatusate... plângeam în notele Baladei lui Porumbescu, cadeam si ma ridicam cu Enescu.

Parea ca Destinul danseaza un vals trist... dar nu era decât o emotie de Primavara... Vivaldi m-a trezit la viata, Ciocârlia mi-a amintit de primavara si totul a devenit o sarbatoarea a muzicii. Traiesc muzica în fiecare zi, glasul mamei este muzica... glasul prietenilor când ma cheama la joaca este o Oda a Bucuriei, caietul de matematica din fata mea, o trista sonata.

Sara Atanasiu (Bucuresti) - Premiul al III-lea ex aequo
Muzica clasica, pe cât de usoara, plapânda si frumoasa pare, se aseamana cu matematica, fiind foarte precisa si necesitând multa atentie. Parerea mea este ca muzica clasica nu e doar o simpla muzica, ci modul frumos al compozitorului de a-ti transmite anumite sentimente sau emotii.

Când ascult muzica clasica, toata atentia mea este îndreptata spre ea, si în acelasi timp mintea mea se clarifica, de parca o parte a muzicii îmi intra în cap si îmi pune toate gândurile ratacitoare în sertare corespunzatoare, facându-se astfel loc sa rasune în creierul meu.

Dupa cum am scris mai sus, toate melodiile de muzica clasica transmit un sentiment pe care tu trebuie sa îl descoperi. Însa nu doar atât stiu ele sa faca, ele creeaza o poveste si te îndeamna sa intri si tu în lumea ei. Daca poti percepe ceea ce aceasta muzica compusa de niste genii îti transmite, parca devii dependent de ea. Dar asta e doar parerea mea despre muzica clasica. Poate alt om va zice exact opusul. Eu v-am scris chiar ceea ce gândesc si simt eu.

Adriana Barbu (Craiova) - Premiul al III-lea ex aequo
În timp ce desenam în Paint un desen despre o padure îngrijita, domnul Profesor a lansat (sic !) brusc un disc muzical. Sunetele se auzeau în surdina si niciunul dintre noi nu a ripostat. Ne-am facut ca nu se întâmpla nimic, desi as fi dorit sa strig si eu, ca dânsul, Fara muzica! , dar m-am abtinut. Am recunoscut pian, viori, violoncel... si brusc m-am simtit de parca as fi în mijlocul naturii. Am auzit susurul unui izvor din luminis înconjurat de caprioare si de iepurasi, fosnetul frunzelor lovite de veverite si de pasari, tremurul ierbii încovoiate de greutatea mistretilor si de mersul taraganat al potârnichilor.

M-am simtit cuprinsa de liniste si lumina când brusc, sunetele au devenit mai sacadate, mai pline de avânt. Parca vedeam o cireada de capre care venea la adapat, cum haita de lupi se pregatea sa încolteasca iepurii adormiti, cum pastravii sareau din apele limpezite sa prinda gâzele preferate, cum un urs era fugarit de niste albine razbunatoare.

Mosul parca alerga si el pe suprafata de desenat si parca de la sine culorile se îmbinau într-un necunoscut de primavara. Toata natura se trezea la viata. Fiecare floare, fiecare animal despre care stiam si eu ca exista devenea un instrument pus pe scos sunete si armonii. Brusc sunetele au luat din nou forma tacerii si vedeam cum animalele se ascundeau în cuiburile lor pentru înnoptare; simteam cum roua îsi facea loc printre frunze, ghiceam târâsul de sarpe si sunetele ascutite ale bufnitelor care preluau control în padure. Cred ca am reusit cel mai sugestiv desen din viata mea. Am întrebat ca tocmai ascultasem Oda bucuriei si ca acolo nu era vorba despre animale. Sa creada ei. Pentru mine este Oda bucuriei de a trai în padure...

Mihai Alexandru Ilas (Bucuresti) - Premiul al III-lea ex aequo
Când asculti Concertul nr. 21 pentru pian si orchestra de W.A. Mozart îti aminteste de ce compozitorul este considerat Micul Geniu.

Operele lui nastrusnice (sic !) îl aseaza în rândul celor mai buni compozitori clasici. Muzica lui este poate cea mai melodioasa din câte au existat vreodata. Ea îl va fascina pe orice copil, va înveseli cele mai triste chipuri si va trezi pe oricine la viata. Acest lucru se datoreaza si faptului ca în majoritatea operelor tempo-ul este Allegro, Allegretto sau Vivace, fapt care determina o melodie jucausa, specifica lui Mozart.

Concertul este format din trei parti. Prima parte te trimite într-o calatorie imaginara catre un bal de la curtea regala, cu nobili distinsi, cu domnite elegante si delicate, toate într-o sala impunatoare, cu pereti auriti, obisnuiti cu manierele celor prezenti.

Dintr-o data atmosfera se precipita, compozitorul crescând tempo-ul, ca apoi sa se linisteasca într-un moment de respiro. Mai urmeaza câteva fluctuatii, ca mici certuri nobiliare, dar pâna la urma balul se termina linistit. Tempo-ul ajunge la andante, dupa un rallentando destul de lung. Atmosfera se stinge în pianissimo, dupa ce toate fetele nobile au parasit curtea, iar luminile se sting în surdina în urma lor. Balul s-a încheiat.

A doua parte, foarte linistita, cu tempo-ul andante, ne trimite pe un râu din Austria, tara mult iubita a lui Mozart, a carui valuri se unduiesc ritmic sub cerul înstelat. Doar un vaporas e pe râu, la bordul lui fiind o tacere absoluta. Toti dorm, poate si din cauza miscarii monotone a valurilor, ca într-un hamac din tarile orientale. Din când în când, valurile se potolesc, iar vaporasul aluneca mai lin. Tempo-ul creste, iar vaporasul, bucuros de acest prilej nesperat de a merge mai repede, scoate un strigat de triumf si se misca de parca ar fi prins aripi. Dar valurile pornesc din nou, iar vaporasul amuteste si se stinge în negura în clipa în care un nor acopera luna.

A treia parte ne trimite la un spectacol de balet, cu balerine gratioase pe poante, care sunt reprezentate de pian prin staccate. Orchestra, mai grava, reprezinta balerinii, ai caror pasi cunt mai puternici. Tempo-ul scade si urca dupa cum evolueaza piesa de balet. Fiecare pasaj are un tempo diferit. Partea se termina brusc si grandios, în fortissimo, cu cortina cazând si lasând spectatorii uluiti.

În toate cele trei parti, pianul parca poarta un dialog nesfârsit cu orchestra, fiecare spunând lucruri asemanatoare, dar pe tonuri diferite: pianul este femeia, iar orchestra este barbatul, mai puternic, mai impunator. Astfel, concertul poate descrie o convorbire între doua persoane de vita nobila despre viata cotidiana în societate: balurile, plimbarile pe râu si spectacolele.

Dar fiecare ascultator poate avea alta parere; acest concert poate exprima mult mai multe lucruri. Cel mai important lucru însa este faptul ca exprima munca si talentul compozitorului si a interpretilor, lunile de exercitiu intens. Nu este deloc simplu sa creezi sau sa interpretezi muzica clasica, va spun din propria-mi experienta, dar placerea pe care muzica o aduce este nemarginita!

Piese muzicale perioada martie-aprilie 2011