Portret de compozitor - Johannes Brahms cu Veronica Zbarcea

"Exit in case of Brahms." - „Ieşire în caz de...Brahms” sunt cuvintele pe care le-ar fi propus a fi inscripţionate pe uşile sălii de concerte simfonice ale Orchestrei din Boston Philip Hale, la începutul veacului XX reputat critic muzical american cu studii în Europa occidentală...

„I-am trimis odată un cântec cerându-i să marcheze cu o cruce acolo unde credea că apărea o greşeală. Brahms mi l-a returnat neatins, spunând că n-ar vrea să facă un cimitir din lucrare...” - s-ar fi confesat în alt context Hugo Wolf...

dar şi:

„Brahms toarnă un vin nou de Romantism în vechile butelci ale Clasicismului” după părerea lui James Gibbons Huneker – unul dintre cei mai reputaţi recenzori americani ai integralei operelor pentru pian ale germanului, şi el educat în Europa...

sau:

„Un peisaj mistuit în ceaţă şi nori, în care văd ruinele vechilor catedrale, ca temple greceşti – acesta este Brahms” - iată o frază atribuită lui Edvard Grieg...

Cam aşa era văzut Brahms...

De la cele 6 piese din ciclul „Souvenir de la Russie” - prima care a supravieţuit, ca ordine cronologică dintre creaţiile de tinereţe, – la opus 122, unde sunt notate ultimele lucrări, 11 preludii de coral pentru orgă, vom încerca să stabilim în următoarele săptămâni, de luni până vineri dimineaţa (şi în reluare după-amiaza) cum a ajuns băieţelul blond cu ochi albaştri şi chip angelic, din localurile marinăreşti ale portului liber Hamburg unde întreţinea atmosfera de la pian, să devină unul dintre cei mai importanţi creatori ai tuturor timpurilor, să stârnească furtuni în conştiinţa muzicală germană – împărţită la sfârşitul secolului al XIX-lea între „brahmsieni” şi „wagnerieni”, să fascineze Viena înaintaşilor Haydn, Mozart, Beethoven, Schubert...

Între conservatorismul unora (iubitori ai muzicii „pure”, „abstracte”) şi setea de nou a celorlalţi (adepţi ai „noii şcoli germane”, cu programatismul poemelor simfonice în plină afirmare, dar şi cu revoluţia din operă) s-au purtat veritabile războaie conceptuale, s-au sacrificat relaţii şi prietenii, poate chiar momente de viaţă...

De partea sa, Brahms (care a refuzat un doctorat onorific oferit de Universitatea din Cambridge pe când avea 44 de ani) avusese de înfruntat o copilărie stranie. A început să compună foarte devreme, dar a distrus cam tot ceea ce nu credea a fi demn de a rămâne în posteritate – şi se pare că este vorba despre un imens material muzical pierdut! Ceea ce însă nu l-a împiedicat, spre sfârşitul vieţii să-şi promoveze cu originalitate opera ...

(Se spune că la concertele în care i se cântau lucrările, chiar şi destinate unor ansambluri uriaşe, cum ar fi Recviemul, Brahms aducea aranjamente pentru 2 piane sau pentru pian la 4 mâini, spre vânzare celor care doreau să le ducă acasă, pentru a şi le cânta, sau ca să le dăruiască acelor melomani aflaţi în imposibilitatea de a participa la concert... Iată-l întreprinzător, propriul său agent de PR .... încă înainte de apariţia modernelor metode de publicitate!)

A iubit-o toată viaţa, (pare stabilit) platonic, pe Clara Schumann, dar nu a putut să-i ia locul celui care doar puţin înainte să părăsească această lume, îl anunţase cititorilor revistei sale drept viitorul în muzica germană – Robert Schumann, soţul amintitei muze... I-a fost prieten, fiu, frate, sprijin la greu până în ultima clipă a vieţii ei şi s-a pierdut şi el puţin după aceea... S-a spus că era misogin, pentru că nu s-a hotărât să se căsătorească niciodată... "Îmi spui că ar trebui să am respect” – îi răspunsese cândva unui prieten – „acelaşi omagiu exaltat pentru femei pe care îl ai tu. Te aştepţi la aceasta din partea unui om blestemat cu o copilărie ca a mea."

Era misogin?!? Sau poate...
Dar mai bine să depănăm firul existenţei acestui geniu ce s-a lăsat cu greu descoperit în prima parte a vieţii, dar şi mai greu de suportat după aceea... Vom afla de ce, cum, când... începând din 12 aprilie 2010.

Iar apoi, prin intermediul răspunsului dv la aceste propuneri (pe care le aştept la adresa veronica.zbarcea@radioromania.ro) voi afla şi răspunsul la întrebarea: Aşa... vă place Brahms?

Veronica Zbarcea